Arhive zilnice: 25 august 2017

Predicatul nominal

pred

Predicatul nominal este alcătuit din verb copulativ + nume predicativ.

Verbul copulativ are rolul sintactic de a lega numele predicativ de subiect și rolul semantic, în general slab, de a stabili o echivalență între subiect și nume predicativ ( Munca înseamnă satisfacție) sau de a califica sau identifica subiectul prin intermediul numelui predicativ (El este harnic. El este elev.)

Verbele copulative sunt:

a) verbe copulative prin excelență: a fi (de cele mai multe ori copulative) și a deveni (numai copulativ):

  • Ea este veselă.
  • El a devenit profesor.

b) verbe predicative care pot deveni copulative: 

  • a însemna: Învățătura înseamnă efort.
  • a rămâne: Propunerea rămâne valabilă.
  • a ajunge: El a ajuns medic.
  • a ieși: Ei au ieșit ingineri.
  • a părea: Ion pare inteligent.

Numele predicativ este:

  • simplu – când este alcătuit dintr-un singur termen: Bunicii mei sunt blânzi.
  • multiplu – când este alcătuit din mai mulți termeni: Lucreția este deșteaptă și frumoasă.

Numele predicativ se exprimă prin:

  • adjectiv în cazul nominativ:

a) propriu-zis: Maria este inteligentă.

b) provenit din verb la participiu sau la gerunziu: Cerul e înnorat. Vocea ei părea tremurândă.

  • locuțiune adjectivală: El e cu scaun la cap.
  • substantiv în cazul:

a) nominativ: Dana este sora mea.

b) acuzativ cu prepoziție: Rochia este de pânză.

c) dativ cu prepoziție: Ea e asemenea părinților.

d) genitiv cu prepoziție: Tata e contra fumatului.

  • locuțiune substantivală: Fotografiile sunt aduceri-aminte.
  • pronumele în cazul:

a) nominativ: Bunicul a rămas același.

b) acuzativ cu prepoziție: Darurile sunt de la ele.

c) dativ cu prepoziție: El este asemenea alor săi.

d) genitiv cu prepoziție: Toți au fost contra lui.

  • numeral cu valoare substantivală în cazul:

a) nominativ: Unchii mei sunt cei doi de acolo.

b) acuzativ cu prepoziție: Florile sunt de la cei trei.

c) dativ cu prepoziție: El este asemenea celor patru.

d) genitiv cu prepoziție: Gestul e contra celor doi.

  • verb la modul

a) infinitiv cu sau fără prepoziție

Dorința lui este de a urma un liceu.

b) supin

Succesele ei erau de admirat.

  • locuțiune verbală la modul:

a) infinitiv: Dorința lui e de a-și aduce aminte.

b) supin: Observația lui este de băgat de seamă.

  • adverb

a) în construcții personale: El este altfel.

b) în construcții impersonale: Este bine că înveți.

  • locuțiune adverbială: E cu putință ca el să vină.
  • interjecție: El e tiu-tiu.

 

Sursa: Limba română. Manual pentru clasa a VIII-a. Alexandru Crișan, Sofia Dobra, Florentina Sâmihăian. Ed. Humanitas

 

Predicatul verbal

pred

Predicatul este partea principală de propoziție care arată ce face, cine este, ce este sau cum este subiectul. 

Predicatul verbal se exprimă prin:

  • verb predicativ la un mod personal și la toate cele trei diateze: Bunica ne-a vorbit despre rude. Albumul este păstrat de către ea. Mă gândesc la mama.
  • locuțiune verbală – Mi-am dat seama de greșelile făcute.
  • adverbe și locuțiuni adverbiale predicative – Imposibil să nu vină. Fără dar și poate că-mi iubesc familia.; adverbele și locuțiunile adverbiale sunt predicative când sunt urmate de conjuncțiile subordonatoare că și să;
  • interjecții predicative – Iată un os! Câinele țuști! după el.

Acordul 

Este o modalitate de exprimare a raporturilor sintactice prin mijloace morfologice, constând în concordanța formală a unor cuvinte care funcționează ca părți de propoziție.

În limba română, un acord important este cel între subiect și predicat.

Verbul prin care se exprimă predicatul verbal  acordă în persoană și în număr cu partea de vorbire prin care se exprimă subiectul:

  • El merge la bunica.

Când verbul este la diateza pasivă, participiul se acordă în gen cu partea de vorbire prin care se exprimă subiectul:

  • Compunearea este scrisă de fratele meu.

Pronumele nehotărât fiecare, pronumele negativ nici unul, nimeni, nimic impun verbului numărul singular, chiar dacă alcătuiesc un subiect multiplu:

  • Nimic și nimeni nu i-a schimbat părerea.

Când subiectul multiplu se exprimă prin pronume de persoane de diferite, persoana I are preponderență față de persoana a II-a și a III-a, iar persoana a II-a are preponderență față de persoana a III-a:

  • Voi și ei plecați.

Când subiectul multiplu are termenii coordonați disjunctiv (prin sau, ori, fie), acordul verbului cu funcție sintactică de predicat verbal se face singular: 

  • Ea ori el a învățat mai bine.

Când conjuncțiile disjunctive au valoare copulativă, dispărând opoziția dintre subiect, acodul se face la plural:

  • Mama sau tata nu admit obrăznicia.
Sursa: Limba română. Manual pentru clasa a VIII-a. Alexandru Crișan, Sofia Dobra, Florentina Sâmihăian. Ed. Humanitas

Subiectul

W1000_A3_ALB_PREMIUM_W1000ST18-ST2

 

Subiectul – este partea principală de propoziție care arată cin face sau suferă acțiunea exprimată de un predicat verbal activ sau pasiv sau cui i se atribuie o însușire sau o caracteristică exprimată de un predicat nominal.

Subiectul poate fi exprimat sau neexprimat.

Subiectul exprimat este:

  • simplu: Primăvara a venit.
  • multiplu: Creionul și pixul sunt noi.

Subiectul poate fi exprimat prin:

  • substantiv în caz nominativ: Telefonul e bun.
  • locuțiune substantivală: Părerile de rău sunt inutile.
  • pronume: Ea este în casă.
  • numeral cu valoare substantivală în cazul nominativ: Amândouă au mers la mare.
  • verb la modul:

a) infinitiv: A asculta o piesă este o plăcere.

b) supin: De plătit mai puțin este convenabil.

c) gerunziu (numai după un reflexiv impersonal): Se vede fulgerând.

  • locuțiune verbală la modul

a) infinitiv: E greu a pune pe roate o afacere.

b) supin: Este ușor de băgat de seamă diferența.

  • interjecție (numai după un reflexiv impersonal): S-a auzit fiu-fiu! în acel moment.

Subiectul poate fi dublat, cu rol de insistență, imediat sau la distanță, printr-un pronume personal sau demonstrativ: Vine el tata. Eleviul care învață, acela știe.

Nu sunt subiecte, ci atribute:

  • subiectele și pronumele în cazul genitiv: Ai casei au plecat. Ai lui l-au certat. Subiectul real este un substantiv (stăpânii, părinții) căruia îi ține locul articolul genitival;
  • substantivele și pronumele în cazul acuzativ prededate de prepozițiile de, din sau dintre: Se mai întâmplă de acestea. Au plecat dintre oameni. Subiectul real este un substantiv sau un pronume (lucruri, unii).

Subiectul neexprimat este:

  • inclus – când poate fi dedus din desinența verbului (la persoanele I și a II-a, singular și plural)
  • subînțeles – când poate fi dedus din contextul lingvistic.

Exprimarea unui subiect care în mod normal este inclus sau subînțeles are rol:

  • de insistență: Tu ești de vină. El a stricat-o, el s-o dreagă;
  • de diferențiere: Noi învățăm, voi vă jucați.

ATENȚIE!

Subiectul nedeterminat este un subiect neexprimat, care:

  • nu poate fi identificat, când verbul este la persoana a III-a, diateza activă: Scrie la ziar.
  • poate fi raportat la orice persoană, când acțoiunea are valoare generală și verbul este:

a) la persoana a II-a, singular: ,,Cum îți vei așterne, așa vei dormi.”

b) la persoana I, plural: Nu ne luăm după vorbe.

c) reflexiv impersonal: Aici se doarme bine.

 

Sursa: Limba română. Manual pentru clasa a VIII-a. Alexandru Crișan, Sofia Dobra, Florentina Sâmihăian. Ed. Humanitas

Termeni tehnici și științifici

nett.jpg

Limbajul tehnic conține cuvinte și expresii folosite în diferite domenii ale tehnicii: bielă, sistem de suspensie, strat fotosensibil, șasiu etc.

Limbajul științific conține cuvinte și expresii folosite în diferite domenii ale științei (lingvistică, biologie, fizică, chimie, matematică etc): adjectiv, aparat locomotor, electron, fotosinteză.

Unele cuvinte pot aparține atât limbajului tehnic, cât și celui științific: segment, cilindru, tensiune etc.

Elemente de jargon și argou

ele.jpg

Elementele de jargon sunt cuvinte sau expresii din alte limbi, întrebuințate de reprezentanții anumitor grupuri sociale cu intenția de a evita exprimarea simplă, proprie oamenilor de rând: bon jour (bonjour), adiaforie (indiferență), madam (doamnă), mon cher (dragul meu).

Elementele de argou sunt cuvinte sau expresii folosite de vorbitorii unor grupuri sociale restânse din lumea interlopă (hoți, borfași) sau alte grupuri sociale de elevi, studenți, militari: biștari („bani”), ciordi („a fura”), dirig („diriginte”) etc.

 

Sursa: Limba română. Gramatică. Fonetică. Vocabular. Ortografie și ortoepie. Ioan Popa, Marinela Popa, Ed. NICULESCU