Subiectul – este partea principală de propoziție care arată cin face sau suferă acțiunea exprimată de un predicat verbal activ sau pasiv sau cui i se atribuie o însușire sau o caracteristică exprimată de un predicat nominal.
Subiectul poate fi exprimat sau neexprimat.
Subiectul exprimat este:
- simplu: Primăvara a venit.
- multiplu: Creionul și pixul sunt noi.
Subiectul poate fi exprimat prin:
- substantiv în caz nominativ: Telefonul e bun.
- locuțiune substantivală: Părerile de rău sunt inutile.
- pronume: Ea este în casă.
- numeral cu valoare substantivală în cazul nominativ: Amândouă au mers la mare.
- verb la modul:
a) infinitiv: A asculta o piesă este o plăcere.
b) supin: De plătit mai puțin este convenabil.
c) gerunziu (numai după un reflexiv impersonal): Se vede fulgerând.
- locuțiune verbală la modul
a) infinitiv: E greu a pune pe roate o afacere.
b) supin: Este ușor de băgat de seamă diferența.
- interjecție (numai după un reflexiv impersonal): S-a auzit fiu-fiu! în acel moment.
Subiectul poate fi dublat, cu rol de insistență, imediat sau la distanță, printr-un pronume personal sau demonstrativ: Vine el tata. Eleviul care învață, acela știe.
Nu sunt subiecte, ci atribute:
- subiectele și pronumele în cazul genitiv: Ai casei au plecat. Ai lui l-au certat. Subiectul real este un substantiv (stăpânii, părinții) căruia îi ține locul articolul genitival;
- substantivele și pronumele în cazul acuzativ prededate de prepozițiile de, din sau dintre: Se mai întâmplă de acestea. Au plecat dintre oameni. Subiectul real este un substantiv sau un pronume (lucruri, unii).
Subiectul neexprimat este:
- inclus – când poate fi dedus din desinența verbului (la persoanele I și a II-a, singular și plural)
- subînțeles – când poate fi dedus din contextul lingvistic.
Exprimarea unui subiect care în mod normal este inclus sau subînțeles are rol:
- de insistență: Tu ești de vină. El a stricat-o, el s-o dreagă;
- de diferențiere: Noi învățăm, voi vă jucați.
ATENȚIE!
Subiectul nedeterminat este un subiect neexprimat, care:
- nu poate fi identificat, când verbul este la persoana a III-a, diateza activă: Scrie la ziar.
- poate fi raportat la orice persoană, când acțoiunea are valoare generală și verbul este:
a) la persoana a II-a, singular: ,,Cum îți vei așterne, așa vei dormi.”
b) la persoana I, plural: Nu ne luăm după vorbe.
c) reflexiv impersonal: Aici se doarme bine.
