Complementul direct

Complementul direct este partea secundară de propoziție care arată obiectul asupra căruia se exercită acțiunea.

Întrebări: pe cine?, ce?

Complementul direct determină:

  • un verb: Ascult o doină.
  • o locuțiune verbală: Am în vedere studiul folclorului.
  • o interjecție: Iată-l!

Complementul direct se exprimă prin:

  • substantiv: în cazul acuzativ:

– cu prepoziția pe: Îl văd pe Andrei.

– fără prepoziție: Ioana vrea un costum popular.

  • locuțiune substantivală: Bunica are încă ținere de minte.
  • pronume în cazul acuzativ:

– cu prepoziția pe: Pe acesta nu îl știu.

– fără prepoziție: Ea crede orice.

  • numeral cu valoare substantivală

– cu prepoziție: I-a întrebat pe cei doi despre bunica.

– fără prepoziție: Pe raft sunt patru cărți. Cumpăr două dintre ele.

  • verb la modul:

– infinitiv: Nu pot sta mult timp la bunici.

– supin: Termin de scris un referat despre literatura orală.

– gerunziu: Aud cântând pe drum.

  • locuțiune verbală la modul:

– infinitiv: Pot ține seama de sfatul tău.

– supin: Mama are de tras un perdaf Mariei.

– gerunziu: Aud tocându-i gura în cealaltă cameră.

 

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s