Complementul indirect este partea secundară de propoziție care arată obiectul asupra căruia se exercită indirect o acțiune sau o însușire.
Întrebări: despre cine?, despre ce?, la cine?, la ce?, cu cine?, cu ce?
Complementul indirect determină:
- un verb: Îi trimit bunicii o scrisoare.
- o locuțiune verbală: Nu-și dădea seama de greșeală.
- o interjecție: E vai de el.
- un adjectiv: Ana e capabilă de efort susținut.
- o locuțiune adjectivală: Este cu nasul pe sus față de colegi.
- un adverb: A lucrat separat de el.
Complementul indirect se exprimă prin:
- substantiv: în cazul acuzativ:
– cu prepoziție: Mă gândesc la rude.
– cu locuțiune prepozițională: Ioana se arată mândră față de colege.
în cazul dativ: Le dau copiilor un dar.
în cazul genitic cu prepoziție: S-a năpustit asupra mâncării.
- locuțiune substantivală: Mă gândesc la părerile de rău ale surorii mele.
- pronume în cazul acuzativ:
– cu prepoziție: Mă tem de orice.
– cu locuțiune prepozițională: El se arată grijuliu față de ai săi.
în cazul dativ: Lui i-am vorbit despre portul popular.
în cazul genitiv cu prepoziție: Au uneltit contra acestuia.
- numeral cu valoare substantivală în cazul acuzativ:
– cu prepoziție: Se speriase de amândoi.
– cu locuțiune prepozițională: El s-a purtat rezervat față de primul.
în cazul dativ: M-am adresat celor doi.
în cazul genitiv cu prepoziție: A acționat împotriva celor trei.
- verb la modul:
– infinitiv: Era capabil de a vorbi așa.
– supin: M-am apucat de scris.
– gerunziu: S-a plictisit stând.
- locuțiune verbală la aceleași moduri ca verbul.
- adjectiv:
– propriu-zis: Din gri s-a făcut alb.
– pronominal posesiv cu prepoziție. Ați complotat contra mea.
