Propoziția completivă directă

Completiva directă este subordonata care îndeplinește în frază funcția sintactică de complement direct pe lângă cuvântul determinat din regentă.

A învățat a citi. (complement direct)

A învățat¹ /  (să) citească.²/ (CD)

Întrebări: pe cine?, ce?

Termeni regenți:

• Verb (locuțiune verbală) tranzitiv(ă):

Nu știe¹ / (să) povestească.²/

N-a băgat de seamă¹ / (că) plecase.²/

• Interjecție cu valoare verbală predicativă:

Iată¹ / (ce) s-a întâmplat.²/

Elemente relaționale:

a) Pronume sau adjective pronominale relative: care, cine, ce, cât, cel ce, în cazuri diferite:

Nu știam¹ / (cine) va învinge.²/

b) Pronume sau adjective pronominale nehotărâte: oricare, orice, oricât, în cazuri diferite:

Îți dau¹ / (orice) îmi ceri.²/

c) Adverbe relative unde, când, cum, cât, încotro:

Nu mi-a spus¹ / (unde) a plecat.²/

d) Conjuncții subordonatoare (că, să, ca … să, dacă, de) și locuțiuni conjuncționale subordonatoare (cum de, precum că):

Am auzit¹ / (că) vor veni și ei.²/

Completiva directă stă de obicei  după regentă, dar și înaintea acesteia.

SURSA: LIMBA ROMÂNĂ: GRAMATICĂ, FONETICĂ, VOCABULAR, ORTOGRAFIE SI ORTOEPIE. IOAN POPA, MARINELA POPA, ED. NICULESCU.