Completiva directă este subordonata care îndeplinește în frază funcția sintactică de complement direct pe lângă cuvântul determinat din regentă.
A învățat a citi. (complement direct)
A învățat1 / (să) citească.2/ (CD)
Întrebări: pe cine?, ce?
Termeni regenți:
- Verb (locuțiune verbală) tranzitiv(ă):
Nu știe1 / (să) povestească.2/
N-a băgat de seamă1 / (că) plecase.2/
- Interjecție cu valoare verbală predicativă:
Iată1 / (ce) s-a întâmplat.2/
Elemente relaționale:
a) Pronume sau adjective pronominale relative: care, cine, ce, cât, cel ce, în cazuri diferite:
Nu știam1 / (cine) va învinge.2/
b) Pronume sau adjective pronominale nehotărâte: oricare, orice, oricât, în cazuri diferite:
Îți dau1 / (orice) îmi ceri.2/
c) Adverbe relative unde, când, cum, cât, încotro:
Nu mi-a spus1 / (unde) a plecat.2/
d) Conjuncții subordonatoare (că, să, ca … să, dacă, de) și locuțiuni conjuncționale subordonatoare (cum de, precum că):
Am auzit1 / (că) vor veni și ei.2/
Completiva directă stă de obicei după regentă, dar și înaintea acesteia.
