Completiva indirectă este subordonata care îndeplinește în frază funcția sintactică de complement indirect pe lângă cuvântul determinat din regentă.
Povestește ascultătorilor. (complement indirect)
Povestește1 / (cui) ascultă.2/ (CI)
Întrebări: cui?, despre cine (ce)?, de cine (ce)?, cu cine (ce)?, la cine (ce)? pentru cine (ce)?, împotriva cui?, contra cui?, asupra cui?
Termeni regenți:
- Verb (locuțiune verbală) tranzitiv(ă):
Se gândea1 / (să) plece mai repede.2/
Nu și-a dat seama1 / (ce) s-a întâmplat.2/
- Interjecție:
E vai1 / (de cine) nu ascultă.2/
- Adverb:
E rău1 / (de cine) e bogat.2/
- Adjectiv (locuțiune adjectivală)
Îndemânarea este necesară1 / (cui) repară.2/
Elemente relaționale:
a) Pronume sau adjective pronominale relative: care, cine, ce, cât, în cazuri diferite:
Povestea1 / (cui) îl asculta.2/
b) Pronume sau adjective pronominale nehotărâte: oricare, orice, oricât, oricine în cazuri diferite:
Se teme1 / (de oricine) îl amenință.2/
c) Adverbe relative: unde, când, cum, cât, încotro:
Ne miram1 / (unde) a plecat.2/
d) Conjuncții subordonatoare: că, să, ca … să, dacă, de:
Nu mă mir1 / (că) n-a reușit.2/
Completiva indirectă stă de obicei după regentă, dar poate fi intercalată sau antepusă.
