Adjectivul

adjectivul

Adjectivul este partea de vorbire care exprimă însușirea unui obiect.

  • sunt propriu-zise: frumos, urât
  • provenite din: verb la participiu (prun înflorit), verb la gerunziu (mână tremurândă), adverbe (haine gata), pronume (acest oraș)
  • sunt variabile când își modifică forma în vorbire: – patru forme (bun), – trei forme (adjective terminate în consoanele c și g – mic, lung sau sufixele -ător, – esc), – două forme (terminate în -e, în diftong, în consoanele k și c) sau invariabile când nu își modifică forma în vorbire (bordo, oliv)
  • se acordă în gen, număr și caz cu substantivul determinat

Grade de comparație:

  • pozitiv: bun
  • comparativ: de superioritate – mai bun, de inferioritate – mai puțin bun, de egalitate – la fel de bun
  • superlativ: relativ – cel mai bun/cel mai puțin bun, absolut: foarte bun/foarte puțin bun

Există adjective care nu pot avea grade de comparație.

  • unele adjective se formează prin derivare (cu sufix: – esc, – iu, -os; cu prefix: ne-, stră-, in-), compunere prin sudare (atotștiutor), alăturare (propiu-zse)

Locuțiune adjectivală este grupul unitar de cuvinte, care este sinonim cu adjectiv și se compune în propoziție ca adjectivul.

Funcții sintatice:

  • nume predicativ: Primăvara este frumoasă.
  • atribut adjectival: Oamenii de ispravă au sosit.
Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s