Genul epic

genul epic

 

Genul epic cuprinde operele literare în care ideile și sentimentele naratorului sunt transmise, în mod indirect, prin intermediul acțiunii și al personajelor. Genului epic îi corespunde, ca mod de expunere dominant, narațiunea.

În general, operele epice sunt structurate după momentele narațiunii:

  • Expozițiunea (fixează spațiul, timpul, unele personaje și împrejurările acțiunii)
  • Intriga (momentul în care se declanșează conflictul între personajele narațiunii)
  • Desfășurarea acțiunii (prezintă întâmplările cronologic)
  • Punctul culminant (momentul cel mai tensionat al conflictului)
  • Deznodământul (sfârșitul conflictului)

În unele cazuri, intriga poate fi plasată înaintea expozițiunii.

Există și termeni noi pentru structura genului epic:

  • Situația inițială (momentul actual)
  • Evenimentul care schimbă situația inițială (cauza ce declanșează acțiunea)
  • Desfășurarea acțiunii
  • Depășirea situației dificile sau punctul de maximă tensiune (situația tensionată)
  • Situația finală (momentul final)

Genul epic este reprezentat prin numeroase specii literare:

În proză:

  • Anecdotă
  • Autobiografie
  • Basm
  • Biografie
  • Jurnal
  • Memorii
  • Mit
  • Nuvelă
  • Povestire
  • Reportaj
  • Roman
  • Schița
  • Parabola
  • Fabula

În versuri:

  • Baladă (creație populară inițial, intrată apoi în setul de specii al literaturii culte)
  • Fabulă
  •  Epopee

 

Sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Genul_epic

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s