Blancul

Blancul constă în absența oricărui semn. Cuvintele se delimitează grafic prin blancuri potrivit statutului lexico-gramatical și sensul lor, funcția principală a blancului fiind aceea de semn de delimitare și separare a cuvintelor sau a elementelor componente ale unor cuvinte compuse (Anul Nou, câte unu, douăzeci și unu, Evul Mediu, Unirea Principatelor), ale locuțiunilor (altă dată ,,în altă împrejurare”) și ale altor grupuri relativ stabile de cuvinte (câte o dată).

Blancul are un rol distinctiv, diferențiind secvențe identice ca sunete constitutive, dar care, despărțite prin blanc, reprezintă un grup de cuvinte (nici un – conjuncție + numeral), în timp ce, scrise ,,legat”, alcătuiesc un singur cuvânt (!niciun – adjectiv pronominal).