Arhive zilnice: 25 septembrie 2017

Ioan Slavici (1848-1925)

slavici.jpg

Prozator ardelean, unul dintre marii clasici ai literaturii române (n. 18 ianuarie 1848, Șiria, comitatul Arad, d. 17 august 1925, Crucea de Jos, Județul Putna).

Opera sa cuprinde basme (Zâna Zorilor, Florița din codru), nuvele (Moara cu noroc, Budulea Taichii, Pădureacnca, Scormon), romane (Mara, Din bătrâni), memorii (Amintiri, Lumea prin care am trecut). Ca gazetar editează mai multe ziare și reviste (Tribuna, Vatra etc.).

Operele sale oglindesc lumea satului și a târgului transilvănean, remarcându-se prin finețea analizei psihologice a personajelor, autenticitatea imaginii universului prezentat și atitudinea etică a scriitorului față de problemele lumii descrise.

Scrie nuvela Popa Tanda în anul 1873 și o citește la Junimea în 1874. Nuvela apare în Convorbiri literare, în iunie 1875.

Interjecțiile de adresare măi, mă, bă, bre

in.jpg

 

Interjecțiile de adresare măi, mă, bă, bre etc. au în vorbire același rol ca și vocativul. Ele se pot folosi singure sau însoțite de un substantiv în cazul vocativ.

Exemple:

„Măi, nu cumva să vă împingă mititelul să intrați înaintea mea.” (Ion Creangă, Povestea lui Harap-Alb)
„Dar ești  vrednic tu, bre Niculăieș, să porți un cârd de oi?” (Mihail Sadoveanu, Un om năcăjit)

Notă: Când interjecțiile de adresare sunt urmate de un substantiv în vocativ, NU se despart prin virgulă de acesta!

 

Sursa: http://corect-gresit.blogspot.ro/

Despre ,,oa” și ,,ua”

oa.jpg

1. La început de cuvânt vom scrie întotdeauna ,,oa”: oare, oameni, oaste.

2. După consoană se scrie și se pronunță ,,oa”: foarte, doar, coadă, moară.

3. După vocală se scrie:

  • ,,oa” când alternează cu ,,o”: cuvioasă/cuvios, respectoasă/respectos.
  • ,,ua” când nu alternează cu ,,o” (ci cu ,,uă”): a doua/două, piua/piuă, roua/rouă.

Despre ,,e” și ,,ie”

ie

La început de cuvânt și de silabă după vocală se scrie ,,e” și ,,ie”, în funcție, în general, de pronunțarea literară și de etimologie, și anume:

  • În majoritatea neologismelor, la început de cuvânt și de silabă după vocală se scrie e și se pronunță ,,e”: ecran, elev, eră, examen; aed, aerodom, alee, efectuez, creez.
  • În pronumele personale și în formele verbului a fi se scrie e, dar se pronunță ,,ie”: eu, el, ei, ele, este, e, eram, erai, era, erați, erau;
  • Se scrie cu ie și se pronunță ,,ie” în:

– cuvintele din fondul vechi: ied, iepure, ieși, baie, femeie, voie;

– neologisme cu ,,ie” în etimon: proiect, hematopoieză;

– verbe neologice cu rădăcina terminată în -i: atribuie, constituie.