Liviu Rebreanu (n. 27 noiembrie 1885, Târlișua, Austro-Ungaria – d. 1 septembrie 1944, Valea Mare, România) a fost un prozator și dramaturg român, membru titular al Academiei Române.
Nuvele
- Proștii (1910)
- Catastrofa (1921)
- Norocul (1921)
- Cuibul visurilor (1927)
- Cântecul lebedei (1927)
- Ițic Ștrul, dezertor (1932)
Romane sociale
- Ion (1920)
- Crăișorul (1929)
- Răscoala (1932)
- Gorila (1938)
Romane psihologice
- Pădurea spânzuraților (1922)
- Adam și Eva (1925)
- Ciuleandra (1927)
- Jar (1934).
Vorbește corect gramatical (VCG) 