Arhive zilnice: 22 decembrie 2017

Au încercat să adopteze sau să adopte un copil?

adopte

Am auzit des folosindu-se greșit varianta ,,Am încercat să adoptez”, gestul este unul frumos, dar din păcate nu există varianta ,,adoptez”.

Conjunctivul prezent al verbului ,,a adopta”:

eu să adopt

tu să adopți

el/ea să adopte

noi să adoptăm

voi să adoptați

ei/ele să adopte

Așadar, varianta corectă este: ,,Au încercat să adopte un copil.”

Punctuația și ortografia – INTERJECȚIA

inter.png

După o interjecție se folosește virgula sau semnul exclamării, în funcție de intensitatea a ceea ce exprimă interjecția.

Interjecțiile compuse au, de obicei, termenii (în general interjecțiile simple) despărțiți prin cratimă: fâș-fâș, tic-tac, ding-dong, cioc-boc, haida-de, dar se pot scrie împreună: tralala, heirup, iacătă, behehe, mehehe.

Când interjecțiile se repetă accidental, purtând de fiecare dată accent, și rostindu-se cu pauze, se pot despărți și prin virgule: Măi, măi, ce întâmplare!

Succesiunile de interjecții diferite se scriu în cuvinte separate (ia hai), iar cele sinonime se despart prin virgulă sau semnul exclamării: trosc, pleosc!/ trosc! pleosc!.

Scrierea conjuncţiilor compuse

conj

I. Conjuncţiile compuse deoarece, deşi, fiindcă, încât, întrucât, aşadar, carevasăzică, vasăzică (,,prin urmare”, ,,deci”) se scriu într-un singur cuvânt, pentru că fuziunea părților componente este de mult desăvârșită. Ultimele trei sunt și adverbe.

Când nu este conjuncție, ci are înțelesul ,,vrea să însemne”, grupul va să zică se scrie în cuvinte separate.

II. Conjuncțiile compuse ca să, ca… să, încât să, de să se scriu în cuvinte separate.

Tot în cuvinte separate se scriu locuțiunile conjuncționale ca și cum, ca și când, pentru ca să, ci toate că, din cauză că, de pe când, până unde, până pe unde, ori de câte ori, după cum, imediat ce etc.

III. Conjuncția subordonatoare compusă fiindcă se scrie cu doi i, prima parte componentă fiind verbul a fi la gerunziu.

Scrierea cu majusculă (cu literă mare)

majusculaUrmătoarele categorii de substantive comune se scriu cu majusculă în anumite situații:

a) substantivele care denumesc lunile anului, când intră în alcătuirea denumirilor unor evenimente sau sărbători: 1 Decembrie, 24 Ianuarie etc.;

b) substantivele care denumesc punctele cardinale, când sunt folosite ca toponime, când intră în alcătuirea unui toponim compus sau când se scriu abreviat: ,,Tu te lauzi că Apusul înainte ți s-a pus?” (Mihai Eminescu), Devecea-Nord, N, S, E, V.

c) substantivele care denumesc funcții de stat ca vodă, voievod, împărat când intră în alcătuirea unor nume proprii compuse, ca ultim element: Vlaicu-Vodă, Mihai-Voievod, Roșu-Împărat (dar: împăratul Roșu);

d) substantivele care denumesc termeni geografici și teritorial-administrativi generici, câmd intră în alcătuirea unor substantive proprii compuse: Poiana Brașov etc.;

e) substantivele care denumesc elemente chimice, când se scriu abreviat: Cu (cupru), Na (natriu);

f) termenii de adresare în corespondență (scrisori, cerere etc.): Domnule Director, Domnule Președinte etc.;

g) substantivele prin care se exprimă respectul (Soldatul Necunoscut), un concept (Binele, Eul), un simbol (Justiția) sau se conferă valoare de nume proprii (Capitala = ,,Bucureștiul”);

h) substantivele de pe etichete, plăcuțe indicatoare, adrese, hărți etc.: Aleea Nucșoara, Băbeasca etc.