După o interjecție se folosește virgula sau semnul exclamării, în funcție de intensitatea a ceea ce exprimă interjecția.
Interjecțiile compuse au, de obicei, termenii (în general interjecțiile simple) despărțiți prin cratimă: fâș-fâș, tic-tac, ding-dong, cioc-boc, haida-de, dar se pot scrie împreună: tralala, heirup, iacătă, behehe, mehehe.
Când interjecțiile se repetă accidental, purtând de fiecare dată accent, și rostindu-se cu pauze, se pot despărți și prin virgule: Măi, măi, ce întâmplare!
Succesiunile de interjecții diferite se scriu în cuvinte separate (ia hai), iar cele sinonime se despart prin virgulă sau semnul exclamării: trosc, pleosc!/ trosc! pleosc!.
