Cunoştinţă. Conştiinţă. Conştienţă.

Cunoştinţă vine de la „a cunoaşte” + sufixul „-inţă”, că toţi am învăţat cuvintele derivate într-a şasea (cel puţin ăia dintre noi care au trecut într-a şaptea), deci, copii, avem Radicalul „cunoşt-” + suf. „-inţă”.

• cunoaștere

Conştiinţă vine de la „a şti”, plus prefixu’ „con-„, plus acelaşi sufix, copii, „-inţă”, deci P. „con-” + radical „-şti-” + S. „-inţă”, de unde şi ăia doi „i” unu lângă altul pe care îi tot greşiti voi, copii;

• Cunoaștere intuitivă sau reflexivă pe care o are fiecare despre propria existență și despre lucrurile din jurul său.

Conştienţa e cam ca şi conştiinţa, doar ca sufixu’ e „-enţă”.

• Care își dă seama de realitatea înconjurătoare, care are conștiință.