Conectorul ,,ca să”

ca sa

Sintaxă: conectorul ca să se folosește numai pentru a introduce propoziții circumstanțiale de scop; pentru propozițiile necircumstanțiale se folosește (Vrea să plece) sau ca..să (Vrea ca Ion să plece).

 

Reclame

Greşeli de exprimare – Testul conţine 15 grile ce vizează cele mai frecvente erori semantice şi de expresie

dada

Pentru următoarele cerinţe, alege o singură variantă de răspuns:

1) În exemplul: Acesta este un elev leneş care nu trebuie să-i acordăm multă încredere, întâlnim:

a) un anacolut                b) un pleonasm                                c) un anacolut şi un pleonasm

2) În exemplul: Am plecat atunci cu toţi la lac. identificăm:

a) un pleonasm               b) o cacofonie                                 c) două cacofonii

3) În propoziţia: Aniversăm 126 de ani de la Independenţă. există:

a) un anacolut                 b) un exemplu de hipercorectitudine      c) o tautologie

d) un pleonasm

4) Pronunţările Uaterlo în loc de Vaterlo pentru localitatea belgiană Waterloo, precum şi pronunţările Cicago în loc de Şicago pentru oraşul american Chicago, sau Rio de Haneiro în loc de Rio de Janeiro pentru Rio de Janeiro constituie:

a) pleonasme                    b) cazuri de hipercorectitudine         c) anacoluturi

5) În zicala Frate, frate, da’ brânza-i pe bani! întâlnim:

a) un pleonasm          b) o tautologie                                   c) un caz de hipercorectitudine

6) Pronunţările blömaren (corect: blömarin), poplen(corect: poplin), şocolată (corect: ciocolată), gioben (corect: joben) constituie cazuri de:

a) hiperfranţuzisme   b) anacoluturi          c) pleonasme

7) Exprimările greşite partea a întâia, seria a întâia sunt în cazul de:

a) hipercorectitudine         b) tautologie         c) anacolut

8) Expresiile diurnă pe zi, greutate ponderală, lipom de grăsime, protagonist principal, harta mapamondului, mijloace mass-media etc. sunt:

a) pleonasme             b) hiperfranţuzisme          c) anacoluturi                                       

9) Pronunţările şpicher, ştart, ştandard, şpray, ştop constituie cazuri de:

a) pleonasme          b) hipergermanisme          c) cacofonii

10) Pronunţările piftea (în loc de chiftea, care vine din limba turcă) şi juvaier (în loc de giuvaier, care vine, de asemenea, din limba turcă) reprezintă cazuri de:

a) pleonasme         b) hipercorectitudine          c) cacofonii

11) Alege pronunţia corectă a numelor proprii Gala Galaction, Bogdan Petriceicu Hasdeu, Ovid Densusianu:

a) Gala Galacsion, Bogdan Petriceicu Hasdeu, Ovid Densuşianu

 b) Gala Galaction, Bogdan Petriceicu Haşdeu, Ovid Densuşanu

 c) Gala Galaction, Bogdan Petriceicu Haşdeu, Ovid Densusianu

12) Anacolutul este definit ca:

a) figură sintactică ( de construcţie ) care constă în repetarea unui cuvânt / grup de cuvinte la sfârşitul  unei unităţi sintactice sau metrice şi la începutul celei următoare

b) tip de redundanţă, de repetiţie de sens în anumite condiţii sintactice

c) discontinuitate sitactică în construcţia propoziţiei sau frazei, apărută din cauza neconcordanţei dintre modelul logic şi realizarea gramaticală a enunţului

13) Cacofonia se defineşte ca:

a) scriere neconformă cu regulile ortografice

b) efect acustic dezagreabil, rezultat din repetarea sau combinarea sunetelor / silabelor în cuvinte sau în frază

c) tip de schimbare fonetica prin care două sunete succesive fuzionează în rostirea legată, devenind un sunet unic

14) Hipercorectitudinea este:

a) tip de propoziţie principală care nu intră în relaţie sintactică cu nicio altă propoziţii

b) abatere lingvistică de un tip special, datorată preocupării vorbitorilor de a se conforma normelor limbii literare, manifestată în modificările fonetice, grafice sau gramaticale determinate de false analogii

c) acea parte din enunţ care, în cadrul discursului, formează centrul interesului comunicativ, sau prim-planu informaţional, aducând, în procesul comunicării, partea nouă de informaţie

15) Pleonasmul este:

a) o repetiţie de tip special , care constă în repetarea unei părţi de propoziţie sau a unei propoziţii prin aceleaşi cuvinte su cu acelaşi înţeles, dar cu funcţii sintactice diferite

b) discontinuitate sintactică în construcţia propoziţiei sau frazei, apărută din cauza neconcordanţei dintre modelul logic şi realizarea gramaticală a enunţului

c) tip de redundanţă care constă în alăturarea unui cuvânt sau a mai multor cuvinte care repetă inutil sensul exprimat de altul plasat anterior în şirul vorbirii

Sursa: didactic.ro