Iar” se scrie legat când este adverb sau conjuncție și are înțelesul de “încă o dată / din nou”:

• Iar (din nou) nu a învățat.

“I-ar” se scrie cu cratimă când este format din dintr-un pronume (“i” – forma contractată a unuia dintre pronumele “lui” / “ei”) și verbul auxiliar “ar”:

• I-ar da o carte, dar nu merită.

“Iau” se scrie legat când are rol de verb (provine din infinitivul “a lua”)  la modul indicativ, timpul prezent:

• Iau o cafea.

“I-au” se scrie cu cratimă când este format dintr-un pronume (“i” – forma contractată a lui / ei) şi verbul auxiliar “au”:

• Nu i-au dat voie cu legitimația.

Se scrie m-ai când poate fi completat cu tu … pe mine:
(Tu) m-ai vrut (pe mine) la petrecere.

În rest, se scrie mai. Adică atunci când se referă la luna mai şi în structuri de genul mai vreau / nu mai vreau.

Vom scrie ,,n-ai” atunci când reprezintă două cuvinte care se rostesc într-o silabă: n(nu)-adverb și ai-verbul auxiliar a avea, modul indicativ persoana a II-a, singular, timpul prezent.

• N-ai o carte de citit la tine?

Vom scrie ,,nai”  fără cratimă, deoarece indică un singur cuvânt: substantiv comun, singular, neutru, nearticulat.

• Mi-ar plăcea să cânt la nai.

Vom scrie ,,ceai” simplu, când este substantiv comun. Poate fi de mentă, tei sau orice altceva.

• Am băut un ceai foarte bun astăzi.

Vom scrie ,,ce-ai” când e pronume + verb.

• Ce-ai pățit?

Vom scrie ,,ați” atunci când ajută la formarea timpului perfect compus (timp trecut) la persoană a II-a plural:

• Voi ați venit la noi.

Vom scrie ,,a-ți” atunci când “ţi” are funcţie de pronume, adică atunci când înseamnă “ţie“.

• A-ți veni o idee e cel mai bun lucru.

Vom folosi ,,al” atunci când are rol de articol posesiv genitival.

• Caietul este al meu.

Vom folosi ,,a-l” atunci când este format din verbul auxiliar “a” (care ajută la formarea modului infinitiv) şi forma contractată a pronumelui personal “pe el”.