În funcție de situația de comunicare, de caracterul ei oficial sau amical, de relațiile între interlocutori, elementele de variație ale unei limbi se pot ierarhiza în registre, pe o axă care are la o extremă formalitatea maximă, la cealaltă – informalitatea maximă.

Decupajele registrelor sunt aproximative, dar putem vorbi de mai multe niveluri, de exemplu de limbaj solemn – oficial – standard – colocvial – popular – argotic.

Formal:

Solemn: Stimate domnule, îmi permit să vă rețin atenția un moment pentru a vă comunica o informație care v-ar putea interesa.

Oficial: Domnule, vă rog să veniți ca să vă comunic ceva!

Standard: Domnule, veniți puțin să vă spun ceva!

Familiar: Domnu’, ia vino un pic la mine să-ți zic o chestie.

Popular: Nea cutare, ia vino mata olecuță să-ți zic cevașilea!

Argotic: Băi bos, ia tai-o-ncoa’ la mandea să-ți ciripesc ceva!

Sursa: Gramatica limbii române pentru gimnaziu