Trebuie să știm faptul că singura formă corectă pe care o vom folosi este ,,prezumţie” (NU: prezumpţie).
- prezúmție (-ți-e) s. f., art. prezúmția (-ți-a), g.-d. art. prezúmției; pl. prezúmții, art. prezúmțiile (-ți-i-) (DOOM2)
- PREZÚMȚIE, prezumții, s. f. (Livr.) 1. Părere întemeiată pe aparențe, pe ipoteze, pe deducții; presupunere, supoziție. ♦ Recunoaștere a unui fapt ca autentic din punct de vedere juridic, până la proba contrară. 2. Părere exagerat de bună despre sine; înfumurare, aroganță. – Din fr. présomption, lat. praesumptio. (DEX)
prezumptie,varianta corecta.
ApreciazăApreciază