George Coșbuc

cosbuc

George Coşbuc (n. 20 septembrie 1866, Hordou, comitatul Bistriţa-Năsăud, azi Coşbuc, judeţul Bistriţa-Năsăud — d. 9 mai 1918, Bucureşti) a fost un poet român din Transilvania. S-a născut al optulea dintre cei 14 copii ai preotului greco-catolic Sebastian Coşbuc şi ai Mariei, fiica unui preot greco-catolic. Copilăria şi-o va petrece la Hordou, în orizontul mitic al lumii satului, în tovărăşia basmelor povestite de mama sa. Primele noţiuni despre învăţătură le primeşte de la ţăranul Ion Guriţă, dintr-un sat vecin, despre care Maria Coşbuc auzise “că ştie poveşti”. De la bătrânul diac Tănăsucă Mocodean, Coşbuc învaţă a citi încă de la vârsta de cinci ani.

George Coşbuc este cunoscut de cei mai mulţi dintre noi prin poeziile sale, fiind considerat „vocea ţărănimii“. Puţini ştiu însă că, la vârsta de 7 ani, George Coşbuc deja ştia să scrie şi să citească, iar în clasa a IV-a avea deja scrise 160 de poezii. La maturitate, s-a arătat fascinat de Divina Comedie a lui Dante, făcând chiar propriul „plan” al infernului.

George Coşbuc este unul dintre cei mai cunoscuţi scriitori români. Deşi au trecut aproape 100 de ani de la moartea sa, foarte multe detalii despre viaţa sa au rămas ascunse în scrisori, manuscrise şi cărţi vechi. „Cu faţa palidă, ochii expresivi şi zâmbetul melancolic, trăda încă de atunci pe poetul adânc gânditor, pe care aproape întotdeauna îl vedeai şi îl găseai notând sau cetind scriitori vechi şi noi”, notează Virgil Şotropa într-una din revistele Arhiva Someşană.

Citeste mai mult: adev.ro/of4dk3

Reclame

Ion Luca Caragiale

img_0797

        Ion Luca Caragiale s-a nascut pe data de 29 spre 30 ianuarie 1852 in satul Haimanale, astazi numit Ion Luca Caragiale.

        In anul 1873 primele incercari literare ale lui Ion Luca Caragiale i.au fost publicate in revista „Ghimpele” semnand cu pseudonimul „Car si Palicar”.Semneaza cu numele sau, pentru prima oara in „Revista Contemporana”, poemul „Versuri”.       

        El a fost corector al ziarului „Unirea democratica”.In 1887, impreuna cu Mihai Eminescu incepe colaborarea la „Timpul”.Pentru scurt timp el este revizor scolar in Arges-Valcea.

        In 1884 se joaca in permiera opera bufa „Hatmanul Baltag” scrisa impreuna cu Iacob Negruzzi.

        In 1896 apare volumul „Schite usoare”.Tot atunci conduce revista „Epoca Literara” avandu-l ca secretar pe St.O.Iosif.

        In 1901 I.l.Caragiale implineste 25 de ani de activitate literara si publica volumul „Momente”.In anul 1910, la Editura „Adevarul” se tipareste volumul „Schite noua” .

Lucian Blaga (1895-1961)

lucian.jpg

Lucian Blaga (1895-1961), poet, filozof, dramaturg și traducător; personalitate reprezentativă a culturii române din secolul al XX-lea.

Volume de versuri: Poemele luminii (1919), Pașii profetului (1921), În marea trecere (1924), Lauda somnului (1929), La cumpăna apelor (1933).

A scris proză autobiografică, Hronicul și cântecul vârstelor (1965) și un roman despre perioada tulbure a instaurării regimului comunist în România, Luntrea lui Caron, lucrare publicată postum, în 1990.

A tradus, printre alte opere fundamentale ale literaturii universale, Faust de Goethe.

Mihai Eminescu (1850 – 1889)

mihai eminescu

Mihai Eminescu (1850 – 1889), cel mai mare poet român, aparținând perioadei marilor clasici.

Debutează în 1866, cu poezia ,,La mormântul lui Aron Pumnul”, scrisă la moartea profesorului său de limba română.

La 25 februarie 1866, publică prima poezie semnată Eminescu: De-aș avea…, apărută în revista Familia de la Oradea, editată de Iosif Vulcan.

În timpul vieții, Eminescu a publicat un singur volum  de Poesii (1883), îngrijit de criticul Titu Maiorescu.

Teme predilecte în poezia sa sunt: natura, dragostea și istoria națională.

Poezia ,,Lacul” apare pentru prima dată la 1 septembrie 1876 în Convorbiri literare, revista societății Junimea din Iași.

Ioan Slavici (1848-1925)

slavici.jpg

Prozator ardelean, unul dintre marii clasici ai literaturii române (n. 18 ianuarie 1848, Șiria, comitatul Arad, d. 17 august 1925, Crucea de Jos, Județul Putna).

Opera sa cuprinde basme (Zâna Zorilor, Florița din codru), nuvele (Moara cu noroc, Budulea Taichii, Pădureacnca, Scormon), romane (Mara, Din bătrâni), memorii (Amintiri, Lumea prin care am trecut). Ca gazetar editează mai multe ziare și reviste (Tribuna, Vatra etc.).

Operele sale oglindesc lumea satului și a târgului transilvănean, remarcându-se prin finețea analizei psihologice a personajelor, autenticitatea imaginii universului prezentat și atitudinea etică a scriitorului față de problemele lumii descrise.

Scrie nuvela Popa Tanda în anul 1873 și o citește la Junimea în 1874. Nuvela apare în Convorbiri literare, în iunie 1875.