A ține un elogiu sau un omagiu?

elogiu

În aparență asemănătoare aceste două cuvinte, totuși conform DEX aceste cuvinte ilustrează două acțiuni diferite:

ELÓGIU, elogii, s. n. Discurs prin care este preamărit cineva; laudă deosebită adusă cuiva, apreciere foarte favorabilă. – Din fr. éloge, it. elogio.

OMÁGIU, omagii, s. n. 1. (În Evul Mediu) Ceremonie care cuprindea jurământul de credință și de supunere al unui vasal față de suzeranul său. 2. Manifestare (prin cuvinte, gesturi etc.) a credinței, respectului, admirației sau recunoștinței față de cineva; ofrandă, prinos. ◊ Expr. Omagiile mele = formulă de salut respectuos. – Din it. omaggio.

Reclame

Ortodoxi sau ortodocși?

Pluralul cuvântului „ortodox”, din păcate, l-am văzut scris în diferite feluri, dar unica forma corectă este:

ORTODÓX, -Ă, ortodocși, -xe, adj. 1. Care ține de Biserica creștină răsăriteană, de ortodoxie, care este conform cu doctrina acestei biserici; (despre persoane) care este adept al ortodoxismului. ♦ (Substantivat) Persoană de religie creștină răsăriteană.

Sanda sau sandală?

A venit căldura, iar acest obiect vestimentar este nelipsit din garderoba majorității, de aceea trebuie să știm care e forma corectă:

SANDÁLĂ, sandale, s. f. Încălțăminte ușoară de vară din piele, material plastic, pânză etc. cu fețele foarte decupate sau făcute din bentițe. [Var.: sandá s. f.] – Din fr. sandale. Cf. lat. sandalium.

Ghișee sau ghișeuri?

Se pare că statul la ghișeu în România a devenit sport național, fix de aceea este recomandabil să cunoaștem forma corectă de plural a acestui cuvânt:

GHIȘÉU, ghișee, s. n. Ferăstruică ori deschizătură special amenajată în ușa sau în peretele unui birou, prin care publicul poate lua contact direct cu funcționarii unei instituții. [Var.: (rar) ghișét s. n.] – Din fr. guichet.

Deochiat sau deocheat?

Pronunția unor grupuri de litere ne poate induce în eroare atunci când vom scrie acele cuvinte care au în componență aceste grupuri de litere, iar acest cuvânt nu face excepție de la această eroare. Conform DOOM2, dar și DEX unica forma acceptată pentru a fi folosită este:

DEOCHEÁT, -Ă, deocheați, -te, adj. 1. (În superstiții) Bolnav din cauza deochiului (1). 2. Fig. Indecent, necuviincios. ♦ Cu reputație proastă; compromis. ♦ Exagerat. [Pr.: de-o-. – Var.: (reg.) diocheát, -ă adj.] – V. deochea.

Scriem cu literă mare sau literă mică după semnele de punctuație?

semn

De regulă, când comunicarea precedentă se încheie cu unul dintre următoarele semnele de punctuație:

  • semnul întrebării: ,,Ce să facă? La mușteriu cu cioburi de sticlă nu putea merge.” CARAGIALE
  • semnul exclamării: ,,Patria mă cheamă! Nu mai pot sta un moment!” CARAGIALE
  • punctele de suspensie când în comunicare nu este o legătură strânsă: ,,Aici nu-i nevoie de baba Anița … Noroc să deie Dumnezeu!” SADOVEANU