Genul dramatic

genul dramatic

Genul dramatic cuprinde totalitatea operelor scrise pentru a fi reprezentate pe scena unui teatru De aceea, operele dramatice presupun o limitare în timp și spațiu a acțiunii reprezentate. În operele dramatice apare un conflict dramatic, care este axa în jurul căreia se dezvoltă acțiunea, bazată pe împrejurări, pasiuni și caractere care se ciocnesc. Personajele textului dramatic comunică prin intermediul dialogului și al monologului, autorul intervenind doar în indicațiile scenice (regizorale). Indicațiile scenice apar între paranteze sau în subsolul paginilor și se referă la acțiunea personajelor, la gesturi, la decor, la mimică etc. Personajele iau cu totul locul autorului, a cărui intervenție indirectă se manifestă prin indicațiile de regie, care se numesc didascalii.

Operele aparținând genului dramatic au trăsături specifice:

  • acțiunea este declanșată de conflictul dramatic ce constă în confruntarea a doua personaje, idei, situații;
  • prezintă o structură specifică: replici, scene, acte (sau tablouri);
  • replicile sunt precedate de numele personajului care le rostește;
  • singura intervenție a autorului se face prin didascalii (indicații scenice);
  • modul de expunere predominant este dialogul sau monologul.

Specii:

  • Tragedia: – conflict puternic și deznodământ grav; – personaje excepționale, exponente ale unei cauze mărețe în lupta cu puternice forțe adverse.
  • Comedia: – maniera comică (satirică)în prezentarea personajelor, întâmplărilor, moravurilor; – conflict relevant; – deznodământ vesel. Comedia este o specie a genului dramatic care prezintă tipuri umane, situații și moravuri într-o viziune jovial-satirică sau critic-ironică, construindu-și structurile textuale și limbajele scenice pe categoria estetică a comicului.
  • Drama: – conflict puternic; – împletirea elementelor grave cu cele comice; – receptarea vieții în toată complexitatea și diversitatea ei.

 

Sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Genul_dramatic

Anunțuri

Genul epic

genul epic

 

Genul epic cuprinde operele literare în care ideile și sentimentele naratorului sunt transmise, în mod indirect, prin intermediul acțiunii și al personajelor. Genului epic îi corespunde, ca mod de expunere dominant, narațiunea.

În general, operele epice sunt structurate după momentele narațiunii:

  • Expozițiunea (fixează spațiul, timpul, unele personaje și împrejurările acțiunii)
  • Intriga (momentul în care se declanșează conflictul între personajele narațiunii)
  • Desfășurarea acțiunii (prezintă întâmplările cronologic)
  • Punctul culminant (momentul cel mai tensionat al conflictului)
  • Deznodământul (sfârșitul conflictului)

În unele cazuri, intriga poate fi plasată înaintea expozițiunii.

Există și termeni noi pentru structura genului epic:

  • Situația inițială (momentul actual)
  • Evenimentul care schimbă situația inițială (cauza ce declanșează acțiunea)
  • Desfășurarea acțiunii
  • Depășirea situației dificile sau punctul de maximă tensiune (situația tensionată)
  • Situația finală (momentul final)

Genul epic este reprezentat prin numeroase specii literare:

În proză:

  • Anecdotă
  • Autobiografie
  • Basm
  • Biografie
  • Jurnal
  • Memorii
  • Mit
  • Nuvelă
  • Povestire
  • Reportaj
  • Roman
  • Schița
  • Parabola
  • Fabula

În versuri:

  • Baladă (creație populară inițial, intrată apoi în setul de specii al literaturii culte)
  • Fabulă
  •  Epopee

 

Sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Genul_epic

Genul liric

genul liric Genul liric cuprinde operele literare în care sunt exprimate direct (spre deosebire de genul epic) gândurile, ideile și sentimentele autorului prin intermediul eului liric. În genul liric domină viziunea și transfigurarea artistică, autorul apelând la tehnici aluzive si asociative, creând un univers de mare forță de sugestie ce se adresează sensibilității cititorului. Este, din acest motiv, genul literar al discursului subiectiv, exprimând sentimentele prin intermediul figurilor de stil și al simbolurilor. De obicei, discursul genului liric este la persoana I, dar este folosită și persoana a II-a. Opera lirica poate fi cultă (are autor cunoscut sau are originalitate) sau populară (are caracter anonim, colectiv, oral).Lirismul este o tonalitate, un registru artistic, care pune accentul pe expresia poetică și elevată a sentimentelor personale, a pasiunii.

În literatură, genul liric cuprinde operele literare în care sunt exprimate direct (spre deosebire de genul epic) gândurile, ideile și sentimentele autorului prin intermediul eului liric. În genul liric domină viziunea și transfigurarea artistică, autorul apelând la tehnici aluzive si asociative, creând un univers de mare forță de sugestie ce se adresează sensibilității cititorului. Este, din acest motiv, genul literar al discursului subiectiv, exprimând sentimentele prin intermediul figurilor de stil și al simbolurilor. De obicei, discursul genului liric este la persoana întâi, dar este folosită și persoana a II-a. Opera lirica poate fi cultă (are autor cunoscut sau are originalitate) sau populară (are caracter anonim, colectiv, oral).

Specii ale genului liric

  • Elegia este un poem liric al cărui ton e adesea tandru, trist și melancolic.  Exemple de autori de elegii: Tibul, Ovidiu, Goethe, Pușkin etc.
  • Oda este un poem cântat la vechii greci. La moderni, poem liric de înaltă inspirație, compus din strofe simetrice. Asemenea cântecelor corului, oda avea o compoziție triagică. (exemple Victor Hugo, Pușkin)
  • Pastelul este un termen provenit din limba germană semnificând pictura cu creioane moi. De la pictura în pastel termenul s-a extins în literatură, definind delicatețea unei descrieri lirice. (exemplu Vasile Alecsandri – creatorul acestei specii prin ciclul „Pasteluri”)-exista ca specie doar în literatura română
  • Satira este o operă în general în versuri,(exemple Grigore Alexandrescu, „Satira. Duhului meu”)
  • Pamfletul este o specie a genului liric în care sunt criticate defectele unei persoane, societății cu intenția îndreptării. Poate fi în proză sau în versuri. (exemple Ion Heliade Rădulescu, Grigore Alexandru).
  • Sonetul este o piesă lirică alcătuită din paisprezece versuri cu aceeași măsură dispusă în două catrene cu rimă îmbrățișată. Este o poezie cu formă fixă cea mai frecventată. (exemple Dante, Petrarca, Leonardo da Vinci, Michelangelo etc.)
  • Rondelul este o poezie cu formă fixă alcătuită din trei catrene și un vers izolat. Versurile unu și doi sunt identice cu versurile șapte și opt. (exemple Macedonski prin „Poema rondelurilor”)
  • Glosa s-a născut în Spania secolului al XV-lea. Este o specie a genului liric cu formă fixă. Prima strofă este alcătuită din patru, șase, sau opt versuri ce conțin tema de bază. Fiecare vers e comentat într-o strofă specială de aceeași mărime cu prima. Ultima strofă o reproduce pe prima cu ordinea inversată a versurilor. (exemple Mihai Eminescu, „Glossa”)
  • Romanța are un aspect erotic, sentimental, duios, melancolic . Este dedicat celebrării faptelor istorice vitejești , sau conțin exclamații ori chemări.
  • Imnul este un cântec de preamărire a divinității, conține cuvinte de importanță națională și are un caracter solemn.
  • Doina este o creație lirică specifică poporului român, în care se exprimă în mod direct sentimentele de dor, de jale, de înstrăinare, de revoltă, tristețe, iubire, regret etc.

Sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Genul_liric