Alternanțele fonetice sunt modificări de sunete care produc de obicei în rădăcina cuvântului, dar și în sufixe, apărând în timpul flexiunii și în procesul derivării:
joc-joacă (o – oa); răfuială-răfuieli (ia-ie).
Alternanțele fonetice se pot produce între:
- vocale (alternanțe vocalice): măr-meri (ă-e);
- consoane (alternanțe consonantice): urs-urși (s – ș);
- o vocală și un diftong: om – oameni (o – oa);
- semivocale: zmeu-zmei (u-i);â
- grupuri de două sau trei consoane.