
Prepoziția este partea de vorbire neflexibilă cu rol de legătură numai în propoziție, unde leagă un atribut sau un complement de termenul regent (cuvântul determinat), între ele stabilindu-se un raport de subordonare la nivelul propoziției.
După origine:
- moștenite din limba română: a, cu, de, în, la, pe, asupra, către, fără, pentru etc.
- împrumutate din alte limbi: contra, versus, pe, via
- create în limba română: prin compunere (despre, dinspre, înspre, de la, de pe la), prin conversiune (grație, mulțumită, datorită, deasupra, înaintea, asemenea)
Observație: Tind să devină prepoziții și unele gerunzii de tipul exceptând, privind cu sensul unor locuțiuni prepoziționale: cu excepția, privitor la, cu privire la.
După alcătuire:
- simple: cu, pe, de, la, spre, sub, în, pentru, lângă, prin, din etc.
- compuse: despre, dinspre, înspre, de către, de lângă, pe la, de pe la, de pe lângă
Prepozițiile nu au funcție sintatică, acestea intră în alcătuirea părților de propoziție pe care le subordoneaza termenului regent.
Locuțiunile prepoziționale sunt grupuri de cuvinte care au rolul unei prepoziții:
- Au venit toți în afară de el. (fără)
- S-au oprit în fața magazinului. (înaintea)
! Se scrie cu cratimă prepoziția compusă de-a din locuțiuni precum: de-a binelea, de-a sila, de-a dreptul
! Se scriu despărțile preopozițiile compuse: de la, de lângă, de peste, de după, de sub, pe la, de pe la
Apreciază:
Apreciere Încarc...