Substantivul – Caz Nominativ

*Nume predicativ

Substantivul – Cazul Dativ

 

Substantivul – Cazul Acuzativ

Substantivul

substantivul

Substantivul este partea de vorbire care denumește ființe, lucruri, fenonmene ale naturii, însușiri, acțiuni, stări sufletești.

  • substantivele sunt comune sau proprii
  • sunt simple sau compuse
  • sunt de trei genuri: masculin, feminin, netru
  • au două numere: singular și plural
  • cazurile substantivului sunt: nominativ, acuzativ, dativ, genitiv și vocativ
  • substantivele colective au la forma de singular înțeles de plural
  • se pot forma substantive feminine de la masculin și invers, cu ajutorul unor sufixe numite sufixe moționale, dar există substantive nume de animale care au o singură  formă pentru masculin sau feminin (elenfant, fluture, girafă)

Locuțiunea substantivală este grupul unitar de cuvinte care este sinonim cu un substantiv și se comportă în propoziție ca substantivul, fiind determinată de atribute.

  • cele mai multe locuțiuni substantivale provin din locuțiuni verbale în care verbul este la infinitivul lung
  • apar cel mai des în limbajul oral

Câteva exemple de funcții sintatice:

Nominativ:

  • subiect: Cartea este interesantă.
  • nume predicativ: Volumul acesta este un roman.

Acuzativ:

  • complement direct: Autorul a creat un personaj uimitor
  • complement indirect: Mâ gândesc la nuvela citită.

Dativ:

  • complement indirect: I-am dăruit prietenului meu o carte.
  • nume predicativ: Sfărșitul romanului a fost conform așteptărilor.

Genitiv:

  • atribut substantival genitival: Începutul nuvelei este palpitant.
  • nume predicativ:  Acțiunile eroului sunt contra personajelor necinsite.

Vocativ:

  • nu are funcție sintatică de parte de propoziție: Dane, citește tot ce trebuie!