În limbajul cotidian regăsim din ce în ce mai des formularea imperativului Nu fă asta!, dar pentru a ne impune în fața cuiva nu este de-ajuns numai tonul corespunzător, ci și corectitudinea limbajului, așadar vom lămuri acest aspect:

Confuzia provine de forma afirmativă a acestui verb la imperativ: Fă temele!, dar regula care se aplică în cazul formei de negativ al acestui imperativ este:

adverbul NU + forma de infinitiv a verbului

exemple: nu face, nu mânca, nu scrie, nu cânta etc.

Verbul la imperativ de tipul ,,scoateți”, ,,aprindeți”, ,,spuneți”, vor conține cratimă doar în cazul în care ne aflăm la persoana a doua, singular. (Acțiuni îndreptate către sine)

Pentru persoana a a doua pluaral, NU EXISTĂ CRATIMĂ!

Exemple corecte:

Hei, voi, scoateți alimentele din sac!

Hei, tu, scoate-ți prostiile (tale) din cap!

A apărut în vorbirea curentă verbul reflexiv “a se merita”, dar acest verb în limba română nu există, forma corectă conform DOOM2 fiind “a merita”, singura excepție fiind când folosim expresia: “se merită unul pe altul”

Exemple:

• Greșit: Această ofertă se merită a fi luată în calcul.
• Corect: Această ofertă merită a fi luată în calcul.

Mulţi dintre noi folosesc frecvent variantele greşite:

,,Nu fă asta!”

,,Nu zi nimic!”

Când vorbim însă de forma lor gramaticală la imperativul negativ, persoana a II-a singular, se scriu și se pronunță astfel:

“Nu face asta!”

“Nu zice nimic!”

Recent, am văzut o statistică în care opt din zece români folosesc ,,vroiam”, în loc de ,,voiam” sau vream”. 

Din păcate, tot mai mulți români folosesc această variantă greșită, dar oare de ce? S-a inventat verbul ,,a vroi” și nu știm noi? Dacă aflați ceva, vă rugăm, să ne dați de știre!

Mulți oameni ,,vroiau” vacanță, dar numai doi oameni ,,voiau”. Înțelegem, poate de multe ori, această variantă este folosită cu subînțeles, oamenii rușinoși fiind, nu vor să refuze, iar atunci folosesc ,,vroiam”. ,,Vroiam” să vin aseară la tine, dar a intervenit ceva. (Glumim, bineînțeles!)

Deci, contopirea celor două verbe ,,a voi” și ,,a vrea” a dus la varianta greșită ,,a vroi”. 

Corect: voiam / vream

Greșit: vroiam 

Ce, credeați că verbul ,,a fi” se lasă mai prejos ca ,,a ști”? Nu. Aici problemele sunt și mai mari. Încurcăm verbul cu ,,fiii noștri”, adăugăm ,,i-urile” cuvenite tuturor, chiar dacă nu mereu este necesar. Așadar, pentru a nu ,,distruge” verbul și scrierea corectă, recomandăm să utilizați corect, după cum urmează:

Vom scrie Fii, cu doi i, atunci când verbul este la: 

• imperativ afirmativ: Fii deștept!
  
• conjunctiv prezent, forma afirmativă şi forma negativă: Îmi doresc să fii deștept. Vreau să nu fii rău.

În celelalte situații, verbul ,,a fi” îl vom scrie cu un ,,i”: 

• imperativ negativ: Nu fi nerecunoscător!
  
• condiţional prezent: ar fi, ai fi
  
• condiţional perfect: ar fi fost, ai fi fost
  
• conjunctiv perfect: să fi mers, să fi avut, să fi fost
• viitor: veți fi, vor fi
  
•  verb + infinitiv (fi): pot fi, poţi fi, să poată fi

De acum, vom ști să utilizăm corect verbul ,,a fi”! 

Nouă, românilor, ne place mult să exagerăm! Suntem bogați în litere, în special în litera ,,i”. O adăugăm peste tot, deoarece ,,dă bine” chiar dacă nu este cazul. Deci, dacă sunteți ,,bogați” în această literă, acum vă vom spune cum să o folosiți pentru a avea ,,profit”. (Glumim, bineînțeles!) 

Verbul a şti are doi ,,i” NUMAI la persoana a II-a sg., indicativ prezent şi conjunctiv prezent, forma negativă şi forma afirmativă. 

• Indicativ prezent: (tu) ştii, (tu) nu ştii
• Viitorul format de la conjunctivul prezent: (tu) o să ştii, (tu) nu o să ştii
  
• Conjunctiv prezent: (tu) să ştii, (tu) să nu ştii

La infinitiv şi la toate timpurile/modurile care se formează de la infinitiv, vom scrie verbul cu un singur ,,i”, spre exemplu: 

• infinitiv – a şti
  
• viitor – vor şti
  
• verb + infinitiv– puteai şti
  
• condiţional prezent – ar şti
  

Este în regulă? Acum totul este clar? Sperăm să vă ajute acest articol!