Predicatul nominal

pred

Predicatul nominal este alcătuit din verb copulativ + nume predicativ.

Verbul copulativ are rolul sintactic de a lega numele predicativ de subiect și rolul semantic, în general slab, de a stabili o echivalență între subiect și nume predicativ ( Munca înseamnă satisfacție) sau de a califica sau identifica subiectul prin intermediul numelui predicativ (El este harnic. El este elev.)

Verbele copulative sunt:

a) verbe copulative prin excelență: a fi (de cele mai multe ori copulative) și a deveni (numai copulativ):

  • Ea este veselă.
  • El a devenit profesor.

b) verbe predicative care pot deveni copulative: 

  • a însemna: Învățătura înseamnă efort.
  • a rămâne: Propunerea rămâne valabilă.
  • a ajunge: El a ajuns medic.
  • a ieși: Ei au ieșit ingineri.
  • a părea: Ion pare inteligent.

Numele predicativ este:

  • simplu – când este alcătuit dintr-un singur termen: Bunicii mei sunt blânzi.
  • multiplu – când este alcătuit din mai mulți termeni: Lucreția este deșteaptă și frumoasă.

Numele predicativ se exprimă prin:

  • adjectiv în cazul nominativ:

a) propriu-zis: Maria este inteligentă.

b) provenit din verb la participiu sau la gerunziu: Cerul e înnorat. Vocea ei părea tremurândă.

  • locuțiune adjectivală: El e cu scaun la cap.
  • substantiv în cazul:

a) nominativ: Dana este sora mea.

b) acuzativ cu prepoziție: Rochia este de pânză.

c) dativ cu prepoziție: Ea e asemenea părinților.

d) genitiv cu prepoziție: Tata e contra fumatului.

  • locuțiune substantivală: Fotografiile sunt aduceri-aminte.
  • pronumele în cazul:

a) nominativ: Bunicul a rămas același.

b) acuzativ cu prepoziție: Darurile sunt de la ele.

c) dativ cu prepoziție: El este asemenea alor săi.

d) genitiv cu prepoziție: Toți au fost contra lui.

  • numeral cu valoare substantivală în cazul:

a) nominativ: Unchii mei sunt cei doi de acolo.

b) acuzativ cu prepoziție: Florile sunt de la cei trei.

c) dativ cu prepoziție: El este asemenea celor patru.

d) genitiv cu prepoziție: Gestul e contra celor doi.

  • verb la modul

a) infinitiv cu sau fără prepoziție

Dorința lui este de a urma un liceu.

b) supin

Succesele ei erau de admirat.

  • locuțiune verbală la modul:

a) infinitiv: Dorința lui e de a-și aduce aminte.

b) supin: Observația lui este de băgat de seamă.

  • adverb

a) în construcții personale: El este altfel.

b) în construcții impersonale: Este bine că înveți.

  • locuțiune adverbială: E cu putință ca el să vină.
  • interjecție: El e tiu-tiu.

 

Sursa: Limba română. Manual pentru clasa a VIII-a. Alexandru Crișan, Sofia Dobra, Florentina Sâmihăian. Ed. Humanitas

 

Anunțuri

Predicatul verbal

pred

Predicatul este partea principală de propoziție care arată ce face, cine este, ce este sau cum este subiectul. 

Predicatul verbal se exprimă prin:

  • verb predicativ la un mod personal și la toate cele trei diateze: Bunica ne-a vorbit despre rude. Albumul este păstrat de către ea. Mă gândesc la mama.
  • locuțiune verbală – Mi-am dat seama de greșelile făcute.
  • adverbe și locuțiuni adverbiale predicative – Imposibil să nu vină. Fără dar și poate că-mi iubesc familia.; adverbele și locuțiunile adverbiale sunt predicative când sunt urmate de conjuncțiile subordonatoare că și să;
  • interjecții predicative – Iată un os! Câinele țuști! după el.

Acordul 

Este o modalitate de exprimare a raporturilor sintactice prin mijloace morfologice, constând în concordanța formală a unor cuvinte care funcționează ca părți de propoziție.

În limba română, un acord important este cel între subiect și predicat.

Verbul prin care se exprimă predicatul verbal  acordă în persoană și în număr cu partea de vorbire prin care se exprimă subiectul:

  • El merge la bunica.

Când verbul este la diateza pasivă, participiul se acordă în gen cu partea de vorbire prin care se exprimă subiectul:

  • Compunearea este scrisă de fratele meu.

Pronumele nehotărât fiecare, pronumele negativ nici unul, nimeni, nimic impun verbului numărul singular, chiar dacă alcătuiesc un subiect multiplu:

  • Nimic și nimeni nu i-a schimbat părerea.

Când subiectul multiplu se exprimă prin pronume de persoane de diferite, persoana I are preponderență față de persoana a II-a și a III-a, iar persoana a II-a are preponderență față de persoana a III-a:

  • Voi și ei plecați.

Când subiectul multiplu are termenii coordonați disjunctiv (prin sau, ori, fie), acordul verbului cu funcție sintactică de predicat verbal se face singular: 

  • Ea ori el a învățat mai bine.

Când conjuncțiile disjunctive au valoare copulativă, dispărând opoziția dintre subiect, acodul se face la plural:

  • Mama sau tata nu admit obrăznicia.
Sursa: Limba română. Manual pentru clasa a VIII-a. Alexandru Crișan, Sofia Dobra, Florentina Sâmihăian. Ed. Humanitas