Atribut adverbial și interjecțional

Atributul adverbial se exprimă:

a) prin adverb cu sau fără prepoziție: Vântul de afară e rece. Susurul alene al focului din vatră e plăcut.

b) prin locuțiune adverbială: Blocul din spate este nou.

Atributul interjecțional se exprimă prin interjecție și apare în propoziții exclamative.

Anunțuri

Atributul verbal

Se exprimă prin:

a) verb la modul:

  • infinitiv cu sau fără prepoziție: Gândul de a pleca l-a frământat mult. Avea înfățișarea a nu percepe nimic.
  • supin: Drumul de parcurs era lung.
  • gerunziu: Câinii lătrând l-au speriat.

b) locuțiune verbală la modul

  • infinitiv cu sau fără prepoziție: Dorința de a-și bate joc de orice și-a manifestat-o.
  • supin: Semnul de adus aminte l-a făcut pe deget.
  • gerunziu: Îi plăcea mirosul mâncării dând pe răscoale.

Clasificarea atributelor

După partea de vorbire prin care se exprimă este de mai multe feluri.

  • atribut substantival – se exprimă printr-un substantiv propriu-zis sau provenit prin conversiune din alte părți de vorbire ori prin numeral cu valoare substantivală și se împarte în:

– atribut substantival genitival, exprimat prin substantiv în cazul genitiv:

Părerea copilului este interesantă.

– atribt substantival prepozițional, exprimat prin substantiv în cazul:

a) acuzativ – cu prepoziție: Țăranii din satul meu sunt harnici.

– cu locuțiune prepozițională: Atitudinea față de părinți este respectuoasă.

b) dativ cu prepoziție: Purtarea asemenea tatălui este recomandabilă.

c) genitiv – cu prepoziție: Lupta contra lenei este necesară.

– cu locuțiune prepozițională: Grădina din fața casei este frumoasă.

– atribut substantival în dativ fără prepoziție, apărut într-o construcție:

a) veche sau populară, în care atributul determină un substantiv nearticulat, care indică grade de rudenie sau atribuții sociale: Ion, nepot Mariei, vine de la câmp.

b) modernă, folosită mai ales în presă, în care atributul determină un substantiv nume de acțiune, de obicei articulat hotărât și urmat de un atribut prepozițional: Acordarea de burse elevilor este importantă.

– atribut substantival prepozițional, exprimat prin substantiv în cazul nominativ. Apoziția este:

a) simplă – Prietenul meu, Andrei, este glumeț.

b) dezvoltată – Am vorbit cu Anca, sora prietenei mele.

Numeralul cu valoare substantivală are și el funcție sintactică de:

a) atribut genitival: Cartea celor doi este interesantă.

b) atribut prepozițional: Florile de la cei doi sunt frumoase.

c) atribut apozițional: Prietenii mei, cei trei de acolo, citesc mult.

Pronumele – atribut pronominal este:

a) atribut pronominal genitival, exprimat prin pronume:

  • personal – Casa lui este frumoasă.
  • posesiv: Respect obiceiurile alor mei.
  • demonstrativ: Părerea acestora e interesantă.
  • nehotărât: Dorința fiecăruia a fost respectată.
  • negativ: Opțiunea nici unuia nu s-a schimbat.
  • interogativ: A cui carte este pe masă?
  • relativ – Elevul a cărui teză am citit-o e premiant.

b) atribut pronominal prepozițional, exprimat prin pronume în cazul:

  • acuzativ – cu prepoziție: Unul dintre ei pleacă.

– cu locuțiune prepozițională: Purtarea față de ea n-a fost respectuoasă.

  • dativ: Îmi displac gesturile asemenea acestora.
  • genitiv – Plângerile împotriva lor au fost numeroase.

c) atribut pronominal în dativ fără prepoziție, apărut în două structuri sintactice:

  • dativul posesiv, exprimat prin forma neaccentuată a pronumelui personal: Suflet-mi trist plânge sau reflexiv ,,Și-a pierdut cartea”.
  • atributul pronominal determină un substantiv nume de acțiune: Conferirea de medalii acestora este lăudabilă.

d) atribut pronominal apozițional, exprimat prin pronume în cazul nominativ, apare mai rar: Ca și ieri, o pisică, alta, a intrat în bucătarie.

Apoziția pronominală poate să fie simplă sau dezvoltată, se desparte prin virgulă sau linie de pauză de restul propoziției.

Adjectivul – atribut adjectival exprimat prin:

  • adjectiv propriu-zis la toate gradele de comparație ,,Omul cel mai harnic era părintele”, provenit din verb la participiu ,,Preotul îmbătrânit era respectat de toți sătenii”, provenit din verb la gerunziu ,,Fata suferindă privea trist.”, provenit din adverb ,,Mi-am luat haine gata.”
  • adjectiv pronominal: Satul acela era sărac.
  • Locuțiune adjectivală: Omul de treabă lucrează.
  • numeral cu valoare adjectivală: Prima schimbare a făcut-o în casă.

 

Atributul – Definiție

Atributul este partea secundară de propoziție care determină un substantiv sau un substitut al acestuia (pronume ori numeral).

  • Elevul harnic învață.
  • Noi, elevii, mergem în excursie.
  • Doi dintre ei au plecat.

Răspunde la întrebările: care?, ce fel de?, cât,? câți? câte?, al câtelea?, a câta?

Atributul se recunoaște după întrebări și după termenul regent, iar felul lui se stabilește după partea de vorbire pin care se exprimă.