Complementul circumstanțial de scop

Complementul circumstanțial de scop este partea secundară de propoziție care arată scopul unei acțiuni.

Întrebări: în ce scop?

Complementul circumstanțial de scop determină:

  • un verb: În scopul scrierii unei compuneri, am citit un articol.
  • o locuțiune verbală: A luat-o la picior spre a nu întârzia.
  • Interjecție: Haide la plimbare!

Complementul circumstanțial de scop se exprimă prin:

  • substantiv:

a) în cazul acuzativ cu prepozițiile după, pentru, spre, în, la: Discutăm pentru găsirea unei soluții.

b)  genitiv

– locuțiuni prepoziționale în scopul, cu scopul, în vederea: V-am chemat în vederea discutării referatului.

– locuțiune adverbială de scop: De asta te-am căutat, ca să-ți transmit vestea.

  • pronume

a) în cazul acuzativ

– cu prepoziție: examenul de capacitate este dificil și pentru acesta am citit sute de pagini.

b) genitiv

– cu locuțiune prepozițională: Mâine, am un concurs de literatură pe școală și în vederea acestuia am citit două romane.

  • numeral cu valoare substantivală

a) acuzativ

– cu prepoziție: Am trei teze și pentru cele trei am studiat serios.

b) genitiv

– cu locuțiune prepozițională: Am două lucrări la biologie și în vederea celor două am luat o carte de la bibliotecă.

  • verb la modul:

– infinitiv:  A mers la cabinet spre a consulta un dicționar.

– supin: S-a pregătit pentru arat.

 

 

 

Anunțuri

Complementul circumstanțial de cauză

Complementul circumstanțial de cauză este partea secundară de propoziție care arată cauza unei acțiuni , a unei stări sau a unei însușiri.

Complementul circumstanțial de cauză determină:

  • un verb: Tremură de emoție.
  • o locuțiune verbală: Nu și-a dat seama de greșeală din cauza neatenției.
  • un adjectiv: Era roșu din pricina furiei.

Complementul circumstanțial de cauză se exprimă prin:

  • substantiv:

a) în cazul acuzativ cu prepozițiile de, din, dintru, pentru: Am spart paharul dintr-o greșeală.

– locuțiune prepozițională  din cauză de, din pricină de: Nu s-a îngrijit din cauză de neglijare a propriei persoane.

b) genitiv

– locuțiuni prepoziționale din cauza, din pricina: A întârziat din cauza ploii.

  • locuțiune adverbială de cauză: Plouă și de aceea stau acasă.
  • adverb precedat de prepoziție: De bine ce trăiește, n-are nici haine.
  • pronume

a) în cazul acuzativ

– cu prepoziție: Nu moare din asta.

b)  genitiv

– cu locuțiune prepozițională: Din pricina lui, am necazuri.

  • numeral cu valoare substantivală

a) acuzativ

– cu prepoziție: Pentru cei doi te-a pedepsit.

b) genitiv

– cu locuțiune prepozițională: A pierdut din pricina amândurora.

  • verb la modul:

– gerunziu: Începând vântul, ne-am întors acasă.

  • Adjectiv cu prepoziție sau locuțiune prepozițională:

a) propriu-zis: A plâns de bucuros.

b) provenit din participiu: I-a venit rău de nemâncat.

c) pronominal posesiv: Am pierdut meciul din cauza voastră.

Complementul circumstanțial de mod

Complementul circumstanțial de mod este partea secundară de propoziție care arată felul în care se desfășoară o acțiune sau felul în care se înfățișează o stare, o însușire.

Întrebări: cum?, în ce fel:, în ce mod?, în ce chip? cât?

Complementul circumstanțial de mod determină:

  • un verb: Mihai lucrează cu atenție.
  • o locuțiune verbală: A băgat de seamă greșeala cu ușurință.
  • o interjecție: Hai repede!
  • un adjectiv: Era frumosă ca o floare.
  • un adverb: Ne-am distrat destul de bine.

Complementul circumstanțial de mod se exprimă prin:

  • substantiv:

a) în cazul acuzativ:

– cu prepoziție: Învață cu plăcere.

– locuțiune prepozițională în chip: S-a mascat în chip de prinț.

b) dativ

– cu prepoziție: Cânta asemenea privighetorii.

  • locuțiune adverbială de mod: Timpul trece pe nesimțite.
  • adverb de timp: Maria învață bine.
  • pronume

a) în cazul acuzativ

– cu prepoziție: George este mai înalt ca tine.

b)  dativ

– cu prepoziție: Băiatul se purta asemenea alor săi.

  • numeral cu valoare substantivală

a) acuzativ

– cu prepoziție: Băiatul este mai inteligent decât cei trei.

b) dativ

– cu prepoziție: Mihnea se poartă asemenea celor doi.

Cu valoare adverbială: A muncit înzecit.

  • verb la modul:

– infinitiv: A vorbit fără a se gândi.

– gerunziu: Vine alergând.

  • Interjecție: Merge lipa-lipa.

Complementul circumstanțial de timp

Complementul circumstanțial de timp este partea secundară de propoziție care arată timpul în care se desfășoară acțiunea.

Întrebări: când?, de când?, până când?, cât timp?

Complementul circumstanțial de timp determină:

  • un verb: Ne-a vizitat ieri.
  • o locuțiune verbală: Și-a adus aminte de ea ieri.
  • o interjecție: Iată acum alt exemplu.
  • Un adjectiv: Anca este bolnavă de alaltăieri.

Complementul circumstanțial de timp se exprimă prin:

  • substantiv:

a) în cazul acuzativ:

– cu prepoziția: A plecat într-o zi de primăvară.

– locuțiune prepozițională: A pornit la drum înainte de sosirea colegilor.

b) genitiv

– cu prepoziție: A sosit înaintea mamei.

– locuțiune prepozițională: De-a lungul timpului s-a schimbat.

  • locuțiune adverbială de timp: Ne întâlneam din când în când.
  • Adverb de timp cu sau fără prepoziție: Vino mâine!
  • pronume

a) în cazul acuzativ:

– cu prepoziție: A sosit după el.

-locuțiune prepozițională: El a plecat înainte de acesta.

b)  genitiv

– cu prepoziție: Ion a sosit înaintea lui.

– locuțiune prepozițională: A lipsit o zi și pe parcursul acesteia a pierdut cinci ore de curs.

  • numeral cu valoare substantivală

a) acuzativ

– cu prepoziție: A ajuns după cei doi.

– locuțiune prepozițională: A pornit la drum înainte de cei doi.

b) genitiv

– cu prepoziție: Maria a ajuns înaintea amândurora.

– locuțiunea prepozițională: A jucat două meciuri și de-a lungul celor două a înscris cinci goluri.

  • verb la modul:

– infinitiv: A plecat înainte de a răsări soarele.

– gerunziu: Ajungând acasă, s-a dihnit.

  • Adjectiv:

-propriu-zis: De tânără, picta.

– pronominal posesiv în acuzativ precedat de prepoziția înaintea: A plecat înaintea mea.

 

Complementul circumstanțial de loc

Complementul circumstanțial de loc  este partea secundară de propoziție care arată locul unde se desfășoară acțiunea.

Întrebări: unde?, de unde?, încotro?, până unde?

Complementul circumstanțial de loc se exprimă prin:

  • Substantive comune sau proprii în cazurile acuzativ cu prepoziții sau locuțiuni prepoziționale: în, la, după, lângă, către, de la, sub, de lângă, de sub, de pe sub, dintre, aproape de, departe de, dincolo de, genitiv cu prepoziții și locuțiuni prepoziționale: înaintea, înapoia, deasupra, dedesubtul, de-a lungul, de-a latul și dativ (locativ) în ideea ce exprimă ideea de loc:
  • Cartea este pe masă.
  • S-a oprit în fața ușii.
  • El a rămas locului.

 

  • Pronume în cazurile acuzativ, genitiv cu aceleași prepoziții și locuțiuni prepoziționale ca și la substantiv și dativ posesiv, precedat de prepoziții cu regim de genitiv:

S-a așezat lângă el (lângă dumnealui, lângă celălalt, lângă altul).

Către cine s-a îndreptat?

  Înainte cui ai stat la spectacol?

  • Adjectiv pronominal posesiv în acuzativ precedat de prepoziții și locuțiuni prepoziționale cu regim de genitiv:

Se adunase multă lume în jurul nostru.

  • Numerale cu valoare substantivală în cazurile acuzativ și genitiv, precedate de aceleași prepoziții și locuțiuni ca și la substantiv:

Se îndrepta către cei trei.

În preajma celor doi venise multă lume.

  • Adverbe cu sau fără prepoziție și locuțiuni adverbiale de loc.

Pleacă de acolo.

Du-te de acolo.

  • Verbe la supin:

Ba și pe la scăldat am tras o raită. (apud Popescu, Gramatică, p.461)

 

 

Complementul indirect

Complementul indirect este partea secundară de propoziție care arată obiectul asupra căruia se exercită indirect o acțiune sau o însușire.

Întrebări: despre cine?, despre ce?, la cine?, la ce?, cu cine?, cu ce?

Complementul indirect determină:

  • un verb: Îi trimit bunicii o scrisoare.
  • o locuțiune verbală: Nu-și dădea seama de greșeală.
  • o interjecție: E vai de el.
  • un adjectiv: Ana e capabilă de efort susținut.
  • o locuțiune adjectivală: Este cu nasul pe sus față de colegi.
  • un adverb: A lucrat separat de el.

Complementul indirect se exprimă prin:

  • substantiv: în cazul acuzativ:

– cu prepoziție: Mă gândesc la rude.

– cu locuțiune prepozițională: Ioana se arată mândră față de colege.

în cazul dativ: Le dau copiilor un dar.

în cazul genitic cu prepoziție: S-a năpustit asupra mâncării.

  • locuțiune substantivală: Mă gândesc la părerile de rău ale surorii mele.
  • pronume în cazul acuzativ:

– cu prepoziție: Mă tem de orice.

– cu locuțiune prepozițională: El se arată grijuliu față de ai săi.

în cazul dativ: Lui i-am vorbit despre portul popular.

în cazul genitiv cu prepoziție: Au uneltit contra acestuia.

  • numeral cu valoare substantivală în cazul acuzativ:

– cu prepoziție: Se speriase de amândoi.

– cu locuțiune prepozițională: El s-a purtat rezervat față de primul.

în cazul dativ: M-am adresat celor doi.

în cazul genitiv cu prepoziție: A acționat împotriva celor trei.

  • verb la modul:

– infinitiv: Era capabil de a vorbi așa.

– supin: M-am apucat de scris.

– gerunziu: S-a plictisit stând.

  • locuțiune verbală la aceleași moduri ca verbul.
  • adjectiv:

–  propriu-zis: Din gri s-a făcut alb.

– pronominal posesiv cu prepoziție. Ați complotat contra mea.

 

Complementul direct

Complementul direct este partea secundară de propoziție care arată obiectul asupra căruia se exercită acțiunea.

Întrebări: pe cine?, ce?

Complementul direct determină:

  • un verb: Ascult o doină.
  • o locuțiune verbală: Am în vedere studiul folclorului.
  • o interjecție: Iată-l!

Complementul direct se exprimă prin:

  • substantiv: în cazul acuzativ:

– cu prepoziția pe: Îl văd pe Andrei.

– fără prepoziție: Ioana vrea un costum popular.

  • locuțiune substantivală: Bunica are încă ținere de minte.
  • pronume în cazul acuzativ:

– cu prepoziția pe: Pe acesta nu îl știu.

– fără prepoziție: Ea crede orice.

  • numeral cu valoare substantivală

– cu prepoziție: I-a întrebat pe cei doi despre bunica.

– fără prepoziție: Pe raft sunt patru cărți. Cumpăr două dintre ele.

  • verb la modul:

– infinitiv: Nu pot sta mult timp la bunici.

– supin: Termin de scris un referat despre literatura orală.

– gerunziu: Aud cântând pe drum.

  • locuțiune verbală la modul:

– infinitiv: Pot ține seama de sfatul tău.

– supin: Mama are de tras un perdaf Mariei.

– gerunziu: Aud tocându-i gura în cealaltă cameră.