Înafară sau în afară?

in afara

Printr-o corelație nejustificată cu înăuntru, am întălnit și forma înafara, dar întotdeauna conform DEX și DOOM2 vom folosi expresiile următoare în mod corect și corespunzător, astfel:

  • în afáră de loc. prep. = exceptând
  • în afáră loc. adv. = în exterior
Reclame

Doi de i sau doi i?

 

doi i.png

Atunci când dorim să îi corectăm pe cei din jur și le oferim și explicația folosirii regulii, trebuie să fim atenți pentru a nu pica tocmai noi in capcană:

Regula spune că numeralele mai mici de 20 nu sunt urmate de prepoziția de, dar în acest caz rostul adevărat al lui de în aceste expresii este acela de a arăta că e vorba de un plural la substantivele care n-au o formă specială pentru plural; prepoziţia îndeplineşte o funcţie morfologică.

Considerare versus considerație

considerare

Cuvintele considerare și considerație în aparență sunt sinonime, dar există o conform DOOM2 și DEX o delimitare, mai precis atunci când le folosim în componența unor expresii:

  • CONSIDERÁRE s. f. Acțiunea de a (se) considera și rezultatul ei; studiu, examinare; considerație. ◊ Expr. A avea (sau a lua) în considerare = a ține seama de…, a avea în vedere. – V. considera.
  • CONSIDERÁȚIE, considerații, s. f. 1. Stimă, respect. 2. Motiv, considerent, rațiune. ◊ Expr. A avea (sau a lua) în considerație = a ține seama de…, a avea în vedere. 3. Părere, idee, reflecție. [Var.: considerațiúne s. f.] – Din fr. considération, lat. consideratio, -onis.

Fan sau fană?

fan

Inspirați fiind de melodia lui Randi – Fana mea, am căutat în DOOM2, cât și în DEX, dacă chiar există varianta feminină a cuvântului fan sau este doar o adaptare în limbajul cotidian.

În urma acestei verificari am constat că nu există sub forma de substantiv feminim, ci exclusiv masculin, așadar, vom folosi pentru orice gen cuvântul fan, iar cuvântul fana, având alt sens:

*fan s. m., pl. fani

!faná (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se faneáză

FANÁ, fanez, vb. I. Refl. (Despre flori și legume; p. ext. despre oameni) A-și pierde prospețimea; a se trece, a se ofili, a se veșteji. – Din fr. faner.

 

 

Elogiu sau omagiu?

elogiu

În aparență asemănătoare aceste două cuvinte, totuși conform DEX aceste cuvinte ilustrează două acțiuni diferite:

ELÓGIU, elogii, s. n. Discurs prin care este preamărit cineva; laudă deosebită adusă cuiva, apreciere foarte favorabilă. – Din fr. éloge, it. elogio.

OMÁGIU, omagii, s. n. 1. (În Evul Mediu) Ceremonie care cuprindea jurământul de credință și de supunere al unui vasal față de suzeranul său. 2. Manifestare (prin cuvinte, gesturi etc.) a credinței, respectului, admirației sau recunoștinței față de cineva; ofrandă, prinos. ◊ Expr. Omagiile mele = formulă de salut respectuos. – Din it. omaggio.

Elogiu sau omagiu?

elogiuÎn aparență asemănătoare aceste două cuvinte, totuși conform DEX aceste cuvinte ilustrează două acțiuni diferite:

ELÓGIU, elogii, s. n. Discurs prin care este preamărit cineva; laudă deosebită adusă cuiva, apreciere foarte favorabilă. – Din fr. éloge, it. elogio.

OMÁGIU, omagii, s. n. 1. (În Evul Mediu) Ceremonie care cuprindea jurământul de credință și de supunere al unui vasal față de suzeranul său. 2. Manifestare (prin cuvinte, gesturi etc.) a credinței, respectului, admirației sau recunoștinței față de cineva; ofrandă, prinos. ◊ Expr. Omagiile mele = formulă de salut respectuos. – Din it. omaggio.

 

Sarcasm sau ironie?

sarcasm

Aceste două cuvinte sunt în raport de sinonimie sau desemnează două ipostaze diferite?

Conform DEX aceste două cuvinte oarecum desemnează două ipostaze diferite a unei situații similare:

SARCÁSM, (2) sarcasme, s. n. 1. Ironie aspră, usturătoare; batjocură necruțătoare. 2. Vorbă, frază, expresie sarcastică. – Din fr. sarcasme, lat. sarcasmus.

IRONÍE, ironii, s. f. Vorbă, frază, expresie, afirmație care conține o ușoară batjocură la adresa cuiva sau a ceva, folosind de obicei semnificații opuse sensului lor obișnuit; zeflemea, persiflare. ◊ Expr. Ironia sorții = joc neașteptat al întâmplării. – Din fr. ironie, lat. ironia.