Atunci când dorim să îi corectăm pe cei din jur și le oferim și explicația folosirii regulii, trebuie să fim atenți pentru a nu pica tocmai noi in capcană:
Regula spune că numeralele mai mici de 20 nu sunt urmate de prepoziția de, dar în acest caz rostul adevărat al lui de în aceste expresii este acela de a arăta că e vorba de un plural la substantivele care n-au o formă specială pentru plural; prepoziţia îndeplineşte o funcţie morfologică.
Cuvintele considerare și considerație în aparență sunt sinonime, dar există o conform DOOM2 și DEX o delimitare, mai precis atunci când le folosim în componența unor expresii:
Pluralul altor naționalități a creat diverse probleme atât în vorbirea curentă, cât și în scris, singurele formele corecte sunt:
Inspirați fiind de melodia lui Randi – Fana mea, am căutat în DOOM2, cât și în DEX, dacă chiar există varianta feminină a cuvântului fan sau este doar o adaptare în limbajul cotidian.
În urma acestei verificari am constat că nu există sub forma de substantiv feminim, ci exclusiv masculin, așadar, vom folosi pentru orice gen cuvântul fan, iar cuvântul fana, având alt sens:
*fan s. m., pl. fani
!faná (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se faneáză
FANÁ, fanez, vb. I. Refl. (Despre flori și legume; p. ext. despre oameni) A-și pierde prospețimea; a se trece, a se ofili, a se veșteji. – Din fr. faner.
Pentru că multe structuri de cuvinte au ajuns să fie scrise împreună, dar oare acest cuvânt se include în această categorie?
Conform DOOM2 NU:
própriu-zís [priu pron. priu] (pro-priu-) adj. m., pl. própriu-zíși; f. própriu-zísă, pl. própriu-zíse
Pluralul cuvântului grenadă ridică mereu semne de întrebare, dar DOOM2 vine în întâmpinarea noastră cu forma corectă:
grenádă s. f., g.-d. art. grenádei; pl. grenáde
În aparență asemănătoare aceste două cuvinte, totuși conform DEX aceste cuvinte ilustrează două acțiuni diferite:
ELÓGIU, elogii, s. n. Discurs prin care este preamărit cineva; laudă deosebită adusă cuiva, apreciere foarte favorabilă. – Din fr. éloge, it. elogio.
OMÁGIU, omagii, s. n. 1. (În Evul Mediu) Ceremonie care cuprindea jurământul de credință și de supunere al unui vasal față de suzeranul său. 2. Manifestare (prin cuvinte, gesturi etc.) a credinței, respectului, admirației sau recunoștinței față de cineva; ofrandă, prinos. ◊ Expr. Omagiile mele = formulă de salut respectuos. – Din it. omaggio.
În aparență asemănătoare aceste două cuvinte, totuși conform DEX aceste cuvinte ilustrează două acțiuni diferite:
ELÓGIU, elogii, s. n. Discurs prin care este preamărit cineva; laudă deosebită adusă cuiva, apreciere foarte favorabilă. – Din fr. éloge, it. elogio.
OMÁGIU, omagii, s. n. 1. (În Evul Mediu) Ceremonie care cuprindea jurământul de credință și de supunere al unui vasal față de suzeranul său. 2. Manifestare (prin cuvinte, gesturi etc.) a credinței, respectului, admirației sau recunoștinței față de cineva; ofrandă, prinos. ◊ Expr. Omagiile mele = formulă de salut respectuos. – Din it. omaggio.
Aceste două cuvinte sunt în raport de sinonimie sau desemnează două ipostaze diferite?
Conform DEX aceste două cuvinte oarecum desemnează două ipostaze diferite a unei situații similare:
SARCÁSM, (2) sarcasme, s. n. 1. Ironie aspră, usturătoare; batjocură necruțătoare. 2. Vorbă, frază, expresie sarcastică. – Din fr. sarcasme, lat. sarcasmus.
IRONÍE, ironii, s. f. Vorbă, frază, expresie, afirmație care conține o ușoară batjocură la adresa cuiva sau a ceva, folosind de obicei semnificații opuse sensului lor obișnuit; zeflemea, persiflare. ◊ Expr. Ironia sorții = joc neașteptat al întâmplării. – Din fr. ironie, lat. ironia.
Trebuie să reamintim faptul că pot exista confuzii în limba română din cauza pronunției unor grupuri de litere și se pare că acest cuvânt nu face excepție, nici la singular, nici la plural, dar unica forma acceptată este:
RIDÍCHE, ridichi, s. f.
