Iar” se scrie legat când este adverb sau conjuncție și are înțelesul de “încă o dată / din nou”:

• Iar (din nou) nu a învățat.

“I-ar” se scrie cu cratimă când este format din dintr-un pronume (“i” – forma contractată a unuia dintre pronumele “lui” / “ei”) și verbul auxiliar “ar”:

• I-ar da o carte, dar nu merită.

“Iau” se scrie legat când are rol de verb (provine din infinitivul “a lua”)  la modul indicativ, timpul prezent:

• Iau o cafea.

“I-au” se scrie cu cratimă când este format dintr-un pronume (“i” – forma contractată a lui / ei) şi verbul auxiliar “au”:

• Nu i-au dat voie cu legitimația.

Se scrie m-ai când poate fi completat cu tu … pe mine:
(Tu) m-ai vrut (pe mine) la petrecere.

În rest, se scrie mai. Adică atunci când se referă la luna mai şi în structuri de genul mai vreau / nu mai vreau.

Vom scrie ,,n-ai” atunci când reprezintă două cuvinte care se rostesc într-o silabă: n(nu)-adverb și ai-verbul auxiliar a avea, modul indicativ persoana a II-a, singular, timpul prezent.

• N-ai o carte de citit la tine?

Vom scrie ,,nai”  fără cratimă, deoarece indică un singur cuvânt: substantiv comun, singular, neutru, nearticulat.

• Mi-ar plăcea să cânt la nai.

Vom scrie ,,ceai” simplu, când este substantiv comun. Poate fi de mentă, tei sau orice altceva.

• Am băut un ceai foarte bun astăzi.

Vom scrie ,,ce-ai” când e pronume + verb.

• Ce-ai pățit?

Vom scrie ,,ați” atunci când ajută la formarea timpului perfect compus (timp trecut) la persoană a II-a plural:

• Voi ați venit la noi.

Vom scrie ,,a-ți” atunci când “ţi” are funcţie de pronume, adică atunci când înseamnă “ţie“.

• A-ți veni o idee e cel mai bun lucru.

Vom folosi ,,al” atunci când are rol de articol posesiv genitival.

• Caietul este al meu.

Vom folosi ,,a-l” atunci când este format din verbul auxiliar “a” (care ajută la formarea modului infinitiv) şi forma contractată a pronumelui personal “pe el”.

Vom scrie ,,ai” când poate fi completat cu ,,tu”:

Tu ai venit. – perfect compus
Tu ai vrea să mănânci.  – condiţional prezent.

Ai se mai scrie ai şi când arată posesia:
– Ai cui sunt cerceii aceștia?

Vom scrie ,,a-i” când “a” este auxiliarul care ajută la formarea modului infinitiv, iar “i” este o formă contractată a pronumelui personal (lui / ei).

A-i aduce aminte este în regulă.

Am auzit că în ultima vreme totul este ,,blană”, atât la televizor, cât și la radio. Așa că am luat DEX-ul și am căutat să văd ce înseamnă această nouă modă de ,,a fi blană”.

Iată ce am găsit:

blană sf [At: NECULCE, ap. LET. II, 204/4 / Pl:blăni, (1-4) blănuri^[1], (îvp) ~ne, (înv) ~ni / E:bgбланa] 1 Părul care acoperă pielea unor animale. 2 Piele de animal cu păr cu tot, prelucrată. 3 Haină confecționată din blană (2). 4 Haină căptușită cu blană (2). 5 (Pop) Scândură groasă.

Voi sunteți ,,blană”?