DERIVAREA = procedeu care presupune formarea unor cuvinte noi, cu ajutorul sufixelor și al prefixelor, pornind de la un cuvânt de bază.
a) cuvântul de bază = elementul fundamental pentru cuvinte noi;
b) rădăcina = este alcătuită din sunetele comune cuvântului de bază și tuturor cuvintelor obținute de la acesta.
Uneori, acestea coincid (prieten, prietenie), dar cel mai adesea între cuvântul de bază și rădăcină există diferențe (fată, fetiță).
TIPURI DE DERIVARE
a) derivarea cu prefixe = sunt sunetele sau grupurile de sunete adăugate înaintea unei rădăcini pentru a forma un cuvânt nou.
Exemplu: frunză (cuvântul de bază) -> înfrunzi, desfrunzi.
!Prefixul în- devine îm- înainte de p și b. (îmbrățisare, împături)
!Prefixul răs- devine răz- înaintea unor cuvinte care încep cu b, g, j, n. (răzgândi)
b) derivarea cu sufixe = sunt sunetele sau grupurile de sunete adăugate la sfârșitul rădăcinii pentru a forma un cuvânt nou.
Exemplu: frunză (cuvântul de bază) -> frunziță, frunzuliță, frunzișoară.
c) serile derivate = se formează atunci când baza unui cuvânt derivat este un alt cuvânt derivat.
Exemplu: țară + sufixul de origine -an -> țăran + sufixul moțional -că -> țărancă + sufixul diminutival –uță -> țărăncuță.
d) derivarea parasintetică = conțin atât prefixe, cât și sufixe lexicale.
Exemplu: închipui, îmbărbăta.
Atenție! Nu confunda articolul hotărât cu sufixul!
Exemplu: prietenul/prietenului (articol) – prietenos (cuvântul de bază – prieten + sufixul -os)
Articolul poate cuprinde și informații din cărțile: Gramatica limbii române pentru gimnaziu – Pană Dindelegan (Editura Univers Enciclopedic), Gramatica limbii române pentru elevi și profesori – Adina Dragomirescu (Editura Corint), DOOM3 (Editura Univers Enciclopedic). Recomand tuturor aceste cărți!
Anunțuri publicitare