Autor: VCG

CONSTRUCȚII IMPERSONALE

Publicat pe de VCGLasă un comentariu

Construcțiile impersonale sunt organizate în jurul unor verbe care au în comun trăsătura absenței unui subiect sau a absenței unui subiect care denumește o persoană.

  1. Verbe sau construcții verbale întotdeauna impersonale

a) fără subiect:

  • când exprimă fenomene ale naturii: tună, fulgeră, se înserează, plouă etc.
  • când se referă la denumirea unei persoane: Mă cheamă Maria.
  • când referirea se face la o persoană printr-un complement direct: Mă doare capul.
  • când referirea se face la o persoană printr-un complement indirect: Îmi pasă de clasa a VIII-a A.

b) cu subiect (copulativul a fi + adverb):

Exemplu: Este bine a face sport.

Subiectul plasat este după verb și se exprimă printr-o formă verbală nepersonală

  • verbul predicativ a fi + substantive care denumesc stări sufletești:

Exemplu: Mi-e dor.

  • sau are sens existențial: E noapte.
  • când verbele permit subiect nonuman: Îmi place cartea./Îmi place lectura./Îmi trebuie o notă mare.

2. Verbe sau construcții verbale care devin impersonale în anumite contexte

  • prin adăugarea cliticului reflexiv SE unui verb dintr-o construcție activă: Se aleargă în parc.
  • prin adăugarea cliticului reflexiv SE unui verb dintr-o construcție activă, obținându-se astfel o construcție impersonală reflexiv-pasivă: El știe rezultatul./Se știe rezultatul de către el.
  • prin folosirea verbului auxiliar a fi folosit în construcțiile pasive: El știe rezultatul./Este știut rezultatul de către participanți. (complement de agent)

Articolul poate cuprinde și informații din cărțile: Gramatica limbii române pentru gimnaziu – Pană Dindelegan (Editura Univers Enciclopedic), Gramatica limbii române pentru elevi și profesori – Adina Dragomirescu (Editura Corint), DOOM3 (Editura Univers Enciclopedic), Limba și literatura romana – Clasa 8 – Ghid complet pentru Evaluarea Națională 2022 – Marinela Pantazi, Margareta Onofrei. Recomand tuturor aceste cărți!

Reclame

CONSTRUCȚII ELIPTICE

Publicat pe de VCGLasă un comentariu

CONSTRUCȚII ELIPTICE

  • Elipsa înseamnă omiterea unor secvențe complet recuperabile din text, ca urmare a faptului că au fost exprimate anterior.

Ana joacă fotbal, iar Mădălina, tenis. (Ana joacă fotbal, iar Mădălina (joacă) tenis.)

Elipsa verbală este marcată prin virgulă sau linia de pauză.

Articolul poate cuprinde și informații din cărțile: Gramatica limbii române pentru gimnaziu – Pană Dindelegan (Editura Univers Enciclopedic), Gramatica limbii române pentru elevi și profesori – Adina Dragomirescu (Editura Corint), DOOM3 (Editura Univers Enciclopedic), Limba și literatura romana – Clasa 8 – Ghid complet pentru Evaluarea Națională 2022 – Marinela Pantazi, Margareta Onofrei. Recomand tuturor aceste cărți!

Reclame

CONSTRUCȚII CU PRONUME REFLEXIVE

Publicat pe de VCGLasă un comentariu
  • Construcțiile cu pronume reflexive sunt construcțiile în care forma neaccentuată (cliticul) a pronumelui reflexiv aflat în cazul dativ sau acuzativ însoțește un verb (se spală, își spune) și, în caz excepțional, un substantiv.
  • Uneori, construcția cu pronume reflexiv conține și forma accentuată a pronumelui reflexiv:

Exemplu: Nu numai pe noi, ci și pe sine se amăgește.

  • Pronumele reflexive pot intra și în construcția unor locuțiuni verbale: a-și da seama (dativ), a se da bătut (acuzativ).

Construcțiile cu pronume reflexive sunt de două tipuri:

  1. Construcții în care pronumele reflexiv NU ARE FUNCȚIE SINTACTICĂ și intră în structura verbului, neanalizându-se separat.

Exemplu: Pisica se joacă cu ghemul.

       Ea se gândește la tine.

2. Construcții în care pronumele reflexive AU FUNCȚIE SINTACTICĂ:

a) complement direct, cazul acuzativ:

Exemplu: Ionel se cunoaște destul de bine.

b) complement indirect, în cazul dativ:

Exemplu: Ionel își atribuie un rol nemeritat.

c) complement posesiv (când este în cazul dativ, însoțind un verb, dar asociindu-și și un substantiv):

Exemplu: Ana și-a pregătit un costum.

      Ei și-au așezat cărțile în bancă.

d) atribut pronominal în dativ, când însoțește un substantiv:

Exemplu: Te caut în amintirea-mi.

       Mă imaginez la casa-mi.

  • În construcția în care pronumele reflexiv NU ARE FUNCȚIE SINTACTICĂ, acesta nu poate fi reluat prin formă accentuată sau nu poate fi înlocuit cu un pronume personal.
  • În construcția în care pronumele reflexiv ARE FUNCȚIE SINTACTICĂ, verbul acceptă:

a) înlocuirea pronumelui reflexiv cu pronume personal:

Exemplu: Ana se (ne, te mă) supraestimează.

b) reluarea pronumelui reflexiv printr-o formă accentuată:

Ex. Ana se supraestimează pe sine/pe ea.

c) reluarea pronumelui reflexiv care sugerează RECIPROCITATEA (UNII PE ALȚII, UNUL PE ALTUL, UNII ALTORA, UNII CU ALȚII)

Exemplu: Copiii și-au trimis mesaje unii altora.

Articolul poate cuprinde și informații din cărțile: Gramatica limbii române pentru gimnaziu – Pană Dindelegan (Editura Univers Enciclopedic), Gramatica limbii române pentru elevi și profesori – Adina Dragomirescu (Editura Corint), DOOM3 (Editura Univers Enciclopedic), Limba și literatura romana – Clasa 8 – Ghid complet pentru Evaluarea Națională 2022 – Marinela Pantazi, Margareta Onofrei. Recomand tuturor aceste cărți!

Reclame

CONSTRUCȚII ACTIVE ȘI PASIVE

Publicat pe de VCGLasă un comentariu

CONSTRUCȚII SINTACTICE ACTIVE ȘI PASIVE

  • Într-o construcție verbală activă, subiectul este autorul acțiunii exercitate asupra unui obiect:

Exemplu: Scenograful (subiectul) proiectează decorurile (obiectul).

  • Într-o construcție verbală pasivă, subiectul suportă acțiunea făcută de autorul ei:

Exemplu: Decorurile (subiectul) sunt proiectate (verb cu formă pasivă) de către scenograf (complement de agent).

  • Construcția pasivă este construită dintr-un subiect (exprimat sau neexprimat), o formă verbală pasivă și un cpmplement de agent.
  • Forma verbală pasivă este alcătuită din verbul auxiliar A FI + participiul verbului conjugat ,,sunt proiectate” (în exemplul dat).
  • Participiul își schimbă forma după genul și numărul subiectului.

Exemplu: Decorul este proiectat de către scenograf./Decorurile sunt proiectate de către scenograf.

  • Verbul auxiliar A FI are forme pentru toate timpurile și modurile, cu excepția imperativului, iar dintre formele verbale nepersonale, doar gerunziul:

Exemplu: Fiind chemat de Andrei, a lăsat totul și a plecat.

Infinitiv: Visul de a fi aplaudat de spectatori i s-a împlinit.

  • Complmentul de agent este un tip special de complement prepozițional care denumește autorul acțiunii dintr-o construcție pasivă și se exprimă printr-un substantiv, pronume sau numeral în cazul acuzativ, precedat de prepoziția ,,de către” sau ,,de”.

TRANSFORMAREA UNEI CONTRUCȚII ACTIVE ÎNTR-O CONSTRUCȚIE PASIVĂ

CONSTRUCȚIE ACTIVĂ

  • Ana (subiectul) redactează (verb cu formă activă) compunerea (complementul direct/obiectul)

CONSTRUCȚIE PASIVĂ

  • Compunerea (subiectul) este redactată (verb cu formă pasivă) de către Ana (complement de agent).
Reclame

RAPORTUL DE COORDONARE

Publicat pe de VCGLasă un comentariu

Raportul care se stabilește între două sau mai multe propoziții de același fel dintr-o frază se numește raport de coordonare.

Relațiile de coordonare din frază se realizează prin juxtapunere sau joncțiune.

  1. Juxtapunere – constă în alăturarea unor propoziții de același fel; este marcată prin virgulă sau punct și virgulă.

                  Exemplu:  Artur doarme, 1/tigrul doarme, 2/oceanul doarme și el3/.

                                 P1, P2, P3 – raport de coordonare prin juxtapunere, propoziții principale

2. Joncțiune – constă în marcarea relației sintactice prin anumite cuvinte de legătură numite conectori sau elemente de relație.

Elementele de relație prin care se realizează coordonarea sunt conjuncțiile coordonatoare:

  1. Copulative (ȘI, NICI, PRECUM ȘI)
  2. Disjunctive (FIE, ORI, SAU, BA)
  3. Adversative (IAR, DAR, ÎNSĂ, CI, OR)
  4. Concluzive (DECI, AȘADAR, VASĂZICĂ)

Locuțiunea conjuncțională este grupul de cuvinte care se comportă ca o conjuncție.

Locuțiunile conjuncționale coordonatoare pot fi:

  1. Copulative: PRECUM ȘI, CÂT ȘI
  2. Adversative: NUMAI CĂ, DOAR CĂ
  3. Concluzive: PRIN URMARE, CA ATARE

ANALIZĂM URMĂTOAREA FRAZĂ:

  • Îmi place literatura citesc mult și mă bucur că mama mi-a dăruit o antologie de poezie contemporană și că pot să aflu mai mult despre lirica modernă.

         Îmi place literatura,1/citesc mult2/și mă bucur3/

  • raport de coordonare prin juxtapunere, PP (P1 – P2);
  • raport de coordonare prin joncțiune, conjuncția coord. copulativă ,,și”, PP (P3);

  că mama mi-a dăruit o antologie de poezie contemporană4/și că pot5/să aflu mai mult despre lirica modernă6/.

  • conjuncția subordonatoare „să”;
  • conjuncția subordonatoare ,,că”;
  • conjuncția subordonatoare ,,să”;                                            

P1 – propoziție principală

P2 – propoziție principală

P3 –  propoziție principală

P4 – propoziție secundară/subordonată

P5 – propoziție secundară/subordonată

P6 – propoziție secundară/subordonată

Reclame