Etichetă: joncțiune

Raportul care se stabilește între două sau mai multe propoziții de același fel dintr-o frază se numește raport de coordonare.

Relațiile de coordonare din frază se realizează prin juxtapunere sau joncțiune.

1. Juxtapunere – constă în alăturarea unor propoziții de același fel; este marcată prin virgulă sau punct și virgulă.

                  Exemplu:  Artur doarme, ¹/tigrul doarme, ²/oceanul doarme și el³/.

                                 P1, P2, P3 – raport de coordonare prin juxtapunere, propoziții principale

2. Joncțiune – constă în marcarea relației sintactice prin anumite cuvinte de legătură numite conectori sau elemente de relație.

Elementele de relație prin care se realizează coordonarea sunt conjuncțiile coordonatoare:

1. Copulative (ȘI, NICI, PRECUM ȘI)
2. Disjunctive (FIE, ORI, SAU, BA)
3. Adversative (IAR, DAR, ÎNSĂ, CI, OR)
4. Concluzive (DECI, AȘADAR, VASĂZICĂ)

Locuțiunea conjuncțională este grupul de cuvinte care se comportă ca o conjuncție.

Locuțiunile conjuncționale coordonatoare pot fi:

1. Copulative: PRECUM ȘI, CÂT ȘI
2. Adversative: NUMAI CĂ, DOAR CĂ
3. Concluzive: PRIN URMARE, CA ATARE

ANALIZĂM URMĂTOAREA FRAZĂ:

• Îmi place literatura citesc mult și mă bucur că mama mi-a dăruit o antologie de poezie contemporană și că pot să aflu mai mult despre lirica modernă.

         Îmi place literatura,¹/citesc mult²/și mă bucur³/

• raport de coordonare prin juxtapunere, PP (P1 – P2);
• raport de coordonare prin joncțiune, conjuncția coord. copulativă ,,și”, PP (P3);

  că mama mi-a dăruit o antologie de poezie contemporană⁴/și că pot⁵/să aflu mai mult despre lirica modernă⁶/.

• conjuncția subordonatoare „să”;
• conjuncția subordonatoare ,,că”;
• conjuncția subordonatoare ,,să”;                                            

P1 – propoziție principală

P2 – propoziție principală

P3 –  propoziție principală

P4 – propoziție secundară/subordonată

P5 – propoziție secundară/subordonată

P6 – propoziție secundară/subordonată