Etichetă: juxtapunere

RAPORTUL DE COORDONARE

Publicat pe de VCGLasă un comentariu

Raportul care se stabilește între două sau mai multe propoziții de același fel dintr-o frază se numește raport de coordonare.

Relațiile de coordonare din frază se realizează prin juxtapunere sau joncțiune.

  1. Juxtapunere – constă în alăturarea unor propoziții de același fel; este marcată prin virgulă sau punct și virgulă.

                  Exemplu:  Artur doarme, 1/tigrul doarme, 2/oceanul doarme și el3/.

                                 P1, P2, P3 – raport de coordonare prin juxtapunere, propoziții principale

2. Joncțiune – constă în marcarea relației sintactice prin anumite cuvinte de legătură numite conectori sau elemente de relație.

Elementele de relație prin care se realizează coordonarea sunt conjuncțiile coordonatoare:

  1. Copulative (ȘI, NICI, PRECUM ȘI)
  2. Disjunctive (FIE, ORI, SAU, BA)
  3. Adversative (IAR, DAR, ÎNSĂ, CI, OR)
  4. Concluzive (DECI, AȘADAR, VASĂZICĂ)

Locuțiunea conjuncțională este grupul de cuvinte care se comportă ca o conjuncție.

Locuțiunile conjuncționale coordonatoare pot fi:

  1. Copulative: PRECUM ȘI, CÂT ȘI
  2. Adversative: NUMAI CĂ, DOAR CĂ
  3. Concluzive: PRIN URMARE, CA ATARE

ANALIZĂM URMĂTOAREA FRAZĂ:

  • Îmi place literatura citesc mult și mă bucur că mama mi-a dăruit o antologie de poezie contemporană și că pot să aflu mai mult despre lirica modernă.

         Îmi place literatura,1/citesc mult2/și mă bucur3/

  • raport de coordonare prin juxtapunere, PP (P1 – P2);
  • raport de coordonare prin joncțiune, conjuncția coord. copulativă ,,și”, PP (P3);

  că mama mi-a dăruit o antologie de poezie contemporană4/și că pot5/să aflu mai mult despre lirica modernă6/.

  • conjuncția subordonatoare „să”;
  • conjuncția subordonatoare ,,că”;
  • conjuncția subordonatoare ,,să”;                                            

P1 – propoziție principală

P2 – propoziție principală

P3 –  propoziție principală

P4 – propoziție secundară/subordonată

P5 – propoziție secundară/subordonată

P6 – propoziție secundară/subordonată

Anunțuri publicitare

COMPUNEREA

Publicat pe de VCGLasă un comentariu
DEFINIȚIE:
COMPUNEREA – este un procedeu prin care se obțin cuvinte noi cu ajutorul unor cuvinte întregi sau al unor fragmente de cuvinte.
 
a) compunerea prin subordonare = compunerea populară, izolarea unor construcții sintactice cărora li se atribuie calitatea de parte de vorbire.

Exemple: Făt-Frumos, bunăvoință, roșu-închis, zgârie-nori, Baia Mare, alb-gălbui.

b) compunerea prin alăturare/juxtapunere (parataxă) = generează substantive și adjective prin alăturarea cuvintelor.

– două substantive: navă-amiral;
– două adjective: social-politic.
– cuvinte parțial invariabile: fiecare, ceva, oricine, acasă, despre.
Alte exemple: nord-est, bloc-turn, contabil-șef, Cluj-Napoca etc.

c) compunere prin abreviere (prescurtare): dr. (doctor), dl (domnul), BNR, TAROM, plafar, ONT.

Articolul poate cuprinde și informații din cărțile: Gramatica limbii române pentru gimnaziu – Pană Dindelegan (Editura Univers Enciclopedic), Gramatica limbii române pentru elevi și profesori – Adina Dragomirescu (Editura Corint), DOOM3 (Editura Univers Enciclopedic), Limba și literatura romana – Clasa 8 – Ghid complet pentru Evaluarea Națională 2022 – Marinela Pantazi, Margareta Onofrei. Recomand tuturor aceste cărți!

Anunțuri publicitare